Revocare pentru ingratitudine. Deosebire faţă de nulitate. Caracterul personal

C. civ., art. 831

I. Judecătoria a admis acţiunea în revendicare, constatând că reclamanta este proprietar al imobilului în baza actului valabil de donaţie nr. 3222 autentificat la 6 ianuarie 1948, imobil preluat de Statul Român în temeiul Decretului nr. 92/1950. Pârâţii au dobândit, în temeiul Legii nr. 112/1995, apartamentele.

II. Tribunalul a reţinut următoarele:

Din cuprinsul actului de donaţie rezultă că imobilul a fost donat nepoatei proprietarului, Z.(A.)C.D., cu sarcina de a da în mod gratuit întreţinerea necesară, cu începere de la data autentificării actului şi până la încetarea din viaţă a donatorului V.T.Ţ. Actul conţine clauza potrivit căreia neacordarea întreţinerii necesare de către nepoată, la domiciliul donatorului, atrage după sine revocarea de drept a donaţiei, fără somaţie, punere în întârziere sau cerere de chemare în judecată.

Donaţia a fost acceptată, donatara asumându-şi obligaţia de a da unchiului V.T.Ţ. întreţinerea necesară.

Tribunalul a notat faptul că pârâţii şi-au intitulat această cerere „acţiune în nulitate”, justificându-şi calitatea procesuală activă prin interesul afirmat, acela de a dovedi lipsa calităţii de proprietar a persoanei care pretinde restituirea imobilului. Cu toate acestea, în realitate se invocă revocarea donaţiei, iar nu nulitatea, ca şi sancţiune de neîn-deplinire a condiţiilor de validitate la data încheierii actului. Mai mult, acţiunea în revocare este o acţiune personală, care poate fi intentată numai de persoana împotriva căreia s-au săvârşit faptele de ingratitudine, adică de către donator, condiţie neîndeplinită în situaţia de faţă.

Trib. Bucureşti, s. a V-a civ., decizia nr. 765 din 28 mai 2007, nepublicată

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Revocare pentru ingratitudine. Deosebire faţă de nulitate. Caracterul personal