ACŢIUNE DE DREPT COMUN AVÂND CA OBIECT REVENDICAREA UNUI IMOBIL PRELUAT ABUZIV. INADMISIBILITATEA El ULTERIOR INTRĂRII ÎN VIGOARE A LEGII NR. 10/2001. ACCES LA JUSTIŢIE
| Comentarii |
|
Prevederile Legii nr. 10/2001 trimit la concluzia că ulterior intrării în vigoare a acestei legi redobândirea imobilelor preluate abuziv de către stat nu mai apare ca pornită pe calea unei acţiuni de drept comun. Respingerea ca inadmisibilă a unei asemenea acţiuni nu are semnificaţia unei denegări de dreptate şi nici pe aceea a negării accesului reclamantului la un proces echitabil ori a accesului la justiţie.
Secţia civilă, decizia nr. 439 din 14 martie 2003
Prin sentinţa civilă nr.6667 din 19 iulie 2002 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunţată în dosarul nr. 4407/2002, s-a admis în parte acţiunea civilă înaintată de reclamanţii D.D. şi D.F.C. împotriva pârâţilor Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca , P.L., P.A.C., P.C. şi C.E.C. Sucursala Cluj, dispunându-se : obligarea pârâţilor la a le preda reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie apartamentul nr. 10 situat în Cluj-Napoca str. Padin nr. 30, înscris în CF 34649 Cluj, nr. top 23184/S/X; evacuarea necondiţionată a pârâţilor P.L., P.A.C., P.C. din apartament; radierea dreptului de ipotecă pentru suma de 76.995 lei înscris în favoarea C.E.C. Sucursala Cluj cu privire la apartamentul în litigiu, precum şi radierea interdicţiei de
înstrăinare şi grevare.
A fost respins capătul de cerere având ca obiect constatarea nevalabilităţii titlului Statului Român.
Au fost obligaţi pârâţii la a le plăti reclamanţilor suma de 14.919.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele :
Prin decizia nr. 164 din 4 aprilie 1989 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular Cluj-Napoca s-a dispus trecerea în proprietatea statului, fără plată, a cotei de 1/2 din apartamentul nr. 10 al imobilului situat în Cluj-Napoca, str. Padin nr. 30, înscris în CF 34649 Cluj, nr. top 23184/S/X aflată în proprietatea reclamantului D.F.C.
Ulterior, prin decizia administrativă nr. 365 din 23 octombrie 1989, s-a dispus trecerea în proprietatea statului cu plată, a celeilalte cote de 1/2 din imobil, şi care îi aparţinea reclamantei D.D.
Din extrasul CF 34649 Cluj-Napoca rezultă că dreptul de proprietate al Statului român nu a fost întabulat, asupra imobilului rămânând înscris (sub B+1, 2) dreptul de proprietate al reclamanţilor.
La data de 15 iulie 1999 între Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, în calitate de locator, şi pârâta P.L. s-a încheiat contractul de închiriere nr. 38867 având ca obiect apartamentul în litigiu, pârâta dobândind dreptul de folosinţă asupra bunului împreună cu fiicele sale, pârâtele P.A.C. şi P.C.
în conformitate cu prevederile art. 17 din Decretul-Lege nr. 115/1938 drepturile reale asupra imobilelor se dobândesc prin înscriere în cartea funciară, întabularea având un caracter constitutiv, afară doar de dobândirile făcute din cauză de moarte, accesiune, vânzare silită şi expropriere.
Cum în speţă dreptul de proprietate nu a fost întabulat în favoarea Statului Român, se impune recunoaşterea existenţei dreptului de proprietate al reclamanţilor pentru imobilul arătat, titlul de proprietate al acestora fiind preferabil, astfel că ei pot obţine restituirea imobilului.
în ceea ce priveşte verificarea valabilităţii titlului statului aceasta se putea face doar în cadrul procedurii speciale
reglementate de Legea nr. 10/2001.
împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, admis prin decizia civilă nr. 1446/A/2002 a Tribunalului Cluj, cu consecinţa schimbării în parte a sentinţei astfel : s-a constatat nelegala preluare a imobilului în litigiu, a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la a le preda reclamanţilor folosinţa şi posesia apartamentului, a fost respins capătul de cerere privind evacuarea părţilor; au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a mai dispus obligarea pârâtului apelant la a le plăti reclamanţilor suma de 5.000.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Motivând decizia, tribunalul a arătat că în mod eronat prima instanţă a apreciat că nu s-ar putea pronunţa asupra capătului de cerere având ca obiect constatarea nevalabilităţii titlului de preluare a imobilului de către stat, căci aceasta s-ar putea face de către instanţa de drept comun.
Or, preluarea imobilului de la reclamanţi s-a făcut în baza Decretului nr. 223/1974, iar acesta era contrar prevederilor art. 17 alin. (1) şi 36 alin. (1) ale Constituţiei din 1965; prin urmare imobilul a fost preluat fără titlu.
Nu se poate însă dispune obligarea pârâţilor la predarea imobilului, precum şi evacuarea pârâtelor, căci pârâtele beneficiază de dispoziţiile O.G. nr. 40/1999.
în contra acestei decizii a declarat recurs denumit în mod eronat „apel" pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, solicitând modificarea sa în sensul respingerii în totul a acţiunii reclamanţilor în principal pentru motivul că preluarea imobilului s-a făcut în baza Decretului nr. 223/1974, iar acest act normativ a produs efecte juridice de la data intrării lui în vigoare.
în contra acestei decizii au declarat recurs şi reclamanţii, solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului declarat de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi menţinerii în totul a sentinţei:
Recursul pârâtului Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca se va admite, iar acela al reclamanţilor se va respinge în sensul şi pentru motivele ce urmează.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite se restituie, de regulă, în natură, în condiţiile prezentei legi.
Totodată, conform prevederilor art. 2 alin. (2) din aceeaşi lege, persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil îşi păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o vor exercita după primirea deciziei sau a hotărârilor judecătoreşti de restituire, conform prevederilor prezentei legi.
în fine, prin prevederile art. 2 alin. (1) din lege, este stabilită sfera de cuprindere a noţiunii de „imobile preluate în mod abuziv", între acestea intrând (litera h)) şi imobilele preluate fără titlu valabil sau cu nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării.
Faţă de cele astfel stabilite prin chiar textul legii, devine posibilă concluzia că imobilele ce pot fi caracterizate, în sensul celor de mai sus, ca fiind preluate în mod abuziv de către Statul Român în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, sunt susceptibile de restituire în natură exclusiv în condiţiile acestui act normativ, ceea ce explică respectarea procedurii (cu debut necontencios), stabilite prin capitolul III al legii (intitulat „Proceduri de restituire") reunind art. 20 - 33.
Or, în sensul acestor din urmă dispoziţii legale privitoare la procedura de restituire, persoana care se consideră îndreptăţită la redobândirea în natură a imobilului este datoare a notifica unitatea deţinătoare în scopul ca aceasta să dispună restituirea (art. 21) după cum în cazul în care restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, coroborat cu împrejurarea că oferta de restituire prin echivalent nu este acceptată, persoana îndreptăţită poate ataca în justiţiei decizia de refuz al restituirii în natură în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.
Nici una dintre prevederile legale sus-evocate, şi nici celelalte dispoziţii ale Legii nr. 10/2001 nu lasă, în opinia Curţii, loc concluziei că după intrarea în vigoare a acestei legi redobândirea în natură a imobilelor preluate abuziv de către stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 mai apare ca posibilă pe calea unei acţiuni în justiţie de drept comun, nou-pornită deci în afara procedurii de restituire instituită prin capitolul
III al legii.
Nu s-ar putea considera, precum reclamanţii afirmă, că prin respingerea ca inadmisibilă a prezentei acţiuni s-ar săvârşi fapta de denegare de dreptate prevăzută de art. 3 C.civ., căci în pricina de faţă refuzul de a judeca pe fond acţiunea reclamanţilor avut în vedere de prezenta Curte îşi are cauza tocmai în instituirea prin lege a unei proceduri speciale de reparaţie, ceea ce implică excluderea din competenţa instanţelor de drept comun a prerogativei de a statua în această materie altfel decât în cazurile expres stabilite prin Legea nr. 10/2001, precum şi în situaţiile la care se referă art. 24 alineatul ultim şi art. 31 alin. (2) din lege.
Cu observarea acestor condiţionări legale trebuie înţeles accesul la justiţie al foştilor proprietari şi ai moştenitorilor lor sub imperiul Legii nr. 10/2001, precum şi dreptul lor la un proces echitabil în sensul art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, căci aceste drepturi fundamentale nu le sunt negate sau suprimate celor interesaţi, ci doar adaptat exerciţiul lor unui anumit cadru procesual de valorificare a lor menit a concilia interesele acestor persoane cu cele ce corespund unora generale precum acelea vizând asigurarea stabilităţii circuitului civil. (Judecător Valentin Mitea)
| ← IMOBIL PRELUAT DE CĂTRE STAT ÎN BAZA DECRETULUI NR. 223/1974.... | IMOBIL DOBÂNDIT DE STAT ÎN BAZA DECRETULUI NR. 223/1974.... → |
|---|
