IMOBIL DOBÂNDIT DE STAT ÎN BAZA DECRETULUI NR. 223/1974. PRELUARE FĂRĂ TITLU VALABIL
| Comentarii |
|
Faţă de înţelesul noţiunii de dobândire de către stat „cu titlu valabil" a unui imobil, în sensul art. 6 din Legea nr. 213/1998, preluările de imobile făcute de Statul Român în temeiul Decretului nr. 223/1974 nu pot fi considerate ca fiind cu titlu valabil.
Secţia civilă, decizia nr. 373 din 7 martie 2003
Prin sentinţa civilă nr. 2265 din 13. martie 2002 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunţată în dosarul nr. 1885/2002, a fost respinsă acţiunea civilă înaintată de reclamanţii T.R. şi T.M. împotriva pârâţilor Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca,
S.C. Constructardealul S.A. Cluj-Napoca (prin lichidator S.C. At Prestigiu S.A.) M.A. şi M.F.F., având ca obiect: constatarea nelegalităţii titlului statului asupra imobilului situat în Cluj-Napoca, str. Haţeg nr. 10, constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare încheiat între Consiliul Local al Municpiului Cluj-Napoca şi pârâţii M.A. şi M.F.F.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a avut în vedere, în esenţă, următoarele :
Prin deciziile nr. 300/1988 şi 365/1989 ale Comitetului Executiv al Consiliului Popular Cluj a fost trecut în proprietatea statului apartamentul nr. 39 al imobilului situat în Cluj-Napoca, str. Haţeg nr. 10, aflat în proprietatea reclamanţilor.
Prin raportare la Legea nr. 10/2001, prezenta acţiune apare ca inadmisibilă, căci doar în cadrul procedurii stabilite de acest act normativ s-ar putea stabili dacă el poate fi ori nu poate fi restituit reclamanţilor.
Inclusiv contractul de vânzare în litigiu va putea fi analizat tot în raport cu hotărârea ce s-a dat în soluţionarea cererii reclamantului de către Comisia constituită în baza Legii nr. 10/2001.
Acţiunea nu este întemeiată nici pe fondul ei, potrivit dreptului comun, cele două decizii de preluare a imobilului în favoarea statului, prin aplicarea Decretului nr. 223/1974, având ca efect trecerea imobilului în proprietatea statului.
împotriva sentinţei reclamanţii au declarat apel, admis prin decizia civilă nr. 1039/A din 17 octombrie 2002 a Tribunalului Cluj cu consecinţa schimbării ei în sensul admiterii acţiunii reclamanţilor, astfel : s-a constatat că imobilul situat în Cluj-Nap&ca, str. Haţeg nr. 10 scara 3 etaj 4, apartament nr. 39, înscris în CF nr. 48241 Cluj-Napoca, nr. top. 10443/S/XXXIX, a fost preluat fără titlu valabil de către Statul Român, s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 30800 încheiat la 6 noiembrie 1996 între S.C. Constructardealul S.A. Cluj-Napoca şi pârâţii M.A.D. şi M.F.F., au fost obligaţi pârâţii la a le plăti reclamanţilor suma de 5.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Motivând decizia, Tribunalul a arătat că, faţă de prevederile art.* 47 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, acţiunile în constatarea nulităţii actelor de înstrăinare a imobilelor care fac obiectul notificaţiilor în baza Legii nr. 10/2001 trebuiesc solutionate cu întâietate, deci prealabil emiterii deciziei cu privire la notificarea făcută de persoana îndreptăţită. Prin urmare, concluzia contrară a instanţei de fond apare ca eronată.
Nu se poate considera nici că imobilul în litigiu a fost preluat de Statul Român cu titlu valabil, căci are o asemenea semnificaţie, potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din legea nr. 213/1998, doar preluarea făcută cu respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România era parte şi a legilor în vigoare la data preluării. Or, dispoziţiile art. 36 alin. (1) şi 17 alin. (1) din Constituţia din 1965 stabileau că dreptul de proprietate este ocrotit prin lege, precum şi că cetăţenii R.S.R. sunt egali în drepturi, nefiind deci permise discriminări între cetăţenii români, indiferent dacă aveau domiciliul în ţară sau în străinătate.
Prin urmare, preluarea construcţiilor de către stat în baza Decretului nr. 223/1974 ca urmare a părăsirii definitive a ţării reprezenta o încălcare a regimului constituţional de ocrotire a proprietăţii, astfel că deciziile administrative emise în temeiul Decretului nr. 223/1974 prin care apartamentul proprietatea reclamanţilor a fost preluat de către Statul Român nu pot constitui titlu legal de dobândire.
în ceea ce priveşte buna-credinţă a chiriaşilor cumpărători ai unui asemenea imobil, trebuie considerat, în raport cu dispoziţiile art. 1998 C.civ., că este de bună-credinţă achizitorul care la data dobândirii a avut credinţa că cel de la care a dobândit proprietatea imobilului avea toate însuşirile prevăzute de lege pentru a-i putea transmite proprietatea.
_ împotriva deciziei au declarat recurs pârâţii M.A. şi M.F.F., solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii apelului reclamanţilor.
Recursul este nefondat şi se va respinge pentru motivele care urmează :
într-adevăr, preluarea fără plată de către Statul Român a cotei de 1/2 din apartamentul în litigiu ce-i aparţinea reclamantei T.R. s-a făcut în temeiul deciziei nr. 300 din 11 octombrie 1988 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al judeţului Cluj avandu-se în vedere părăsirea ţării de către reclamantă! în vreme ce preluarea cu plată a celeilalte cote de 1/2 din acelaşi imobil
a făcut contra reclamantului T.M. prin decizia nr. 365 din 23 itombrie 1989 a aceluiaşi organ al statului, în considerarea lecării definitive a acestuia din România.
Ambele decizii s-au întemeiat pe dispoziţiile art. 2 din decretul nr. 223/1974 al Consiliului de Stat, în raport de care plecarea definitivă din ţară (alin. (1)) atrăgea în sarcina persoanelor interesate obligaţia de a înstrăina către stat construcţiile aflate în proprietatea lor în România, în vreme ce plecarea frauduloasă sau neîntoarcerea în ţară la expirarea termenului stabilit pentru întoarcere - în cazul celor plecaţi în străinătate - atrăgea (alin. (2)) trecerea fără plată în proprietatea statului a construcţiilor pe care le aveau în proprietate.
Cum bine a statuat instanţa de apel, acest act normativ se află într-o situaţie de neconformitate cu Constituţia din anul 1965, care prin art. 36 alin. (9) afirma ocrotirea prin lege a dreptului de proprietate, iar prin art. 17 alin. (1) consacra egalitatea în drepturi a cetăţenilor Republicii Socialiste România, fără deosebire de naţionalitate, rasă, sex sau religie, egalitatea lor fiind garantată în toate domeniile vieţii economice, politice, juridice, sociale şi culturale.
Aşa fiind, este vădită contradicţia dintre prevederile art. 2 din decretul sus-arătat şi aceste dispoziţii constituţionale, căci obligarea la înstrăinare către stat a construcţiilor în cazul celor plecaţi „fraudulos" din România sau care au refuzat înapoierea a avut semnificaţia unei majore atingeri a dreptului de proprietate al persoanelor în cauză, precum şi a unei înfrângeri a principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor români, în condiţiile în care afirmarea constituţională a acestei egalităţi nu era condiţionată de rămânerea în ţară a persoanei ci doar de existenţa calităţii de cetătean român.
Mai mult, prevederile art. 2 al Decretului nr. 223/1974 veneau în contradicţie şi cu dispoziţiile art. 12 din Pactul International cu privire la drepturile civile şi politce ratificat de România prin decretul nr. 212/1974 (şi care se afla în vigoare la data preluării de la reclamanţi a imobilului în litigiu), în raport de care oricărei persoane îi era recunoscut dreptul de a părăsi orice
tară, inclusiv cea de origine.
în atari condiţii, devine certă concluzia că, faţă de înţelesul noţiunii de dobândire de stat „cu titlu valabil" a unui imobil, în sensul art. 6 din Legea nr. 213/1998 - anume „cu respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România era parte şi a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat" - preluările de imobile făcute de Statul Român în temeiul Decretului nr. 223/1974 nu sunt susceptibile de asimilare unora cu titlu valabil.
Aşa fiind, şi această concluzie a instanţei de apel este justă, ceea ce face inutil a se examina eventuala aptitudine a deciziei nr. 300/1988, emisă de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al judeţului Cluj de a transmite proprietatea către Statul Român cu privire la cota de 1/2 din imobil care i-a aparţinut reclamantei T.R., sub motivul că decizia i-a fost comunicată reclamantei.
Fiind vorba de un imobil preluat fără titlu valabil, corect a fost admis primul capăt al acţiunii reclamanţilor, devenind pe cale de consecinţă posibilă cercetarea bunei ori relei credinţe a pârâţilor cumpărători M.A.D şi M.F.F. la încheierea contractului de vânzare-cumpărare. (Judecător Valentin Mitea)
| ← ACŢIUNE DE DREPT COMUN AVÂND CA OBIECT REVENDICAREA UNUI... | LEGEA NR. 10/2001. IDENTIFICAREA CORECTĂ A UNITĂŢII... → |
|---|
