Acţiune în anularea formelor de trecere în proprietatea statului a unui imobil naţionalizat. Decretul nr. 92/1950 pentru naţionalizarea unor imobile. Criterii de aplicare
| Comentarii |
|
Dacă din probele administrate a rezultat că la data naţionalizării imobilul era compus din mai multe apartamente închiriate cu scopul de a culege fructele acestora prin încasarea chiriei, susţinerea recurentului -nedovedită - în sensul că imobilul era format numai din magazine şi birouri, astfel încât nu se încadra în categoria celor ce trebuiau să intre formal sub incidenţa Decretului nr. 92/1950, nu poate fi primită.
(Secţia a Hl-a civilă, decizia nr. 1.321/10.12.1996)
Reclamantul S.A. a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi S.C. "C. I." - Bucureşti, solicitând ca instanţa să dispună anularea formelor de trecere în proprietatea statului a imobilului din Bucureşti, sectorul 3, compus din construcţie, formată din parter şi două etaje.
Prin sentinţa civilă nr. 5.988 din 31.05.1995, acţiunea a fost respinsă, ca nefondată, de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti.
De asemenea, apelul declarat de reclamant a fost respins de Tribunalul Bucureşti - secţia a IH-a civilă, prin decizia nr. 2.212 din 12.10.1995.
Ambele instanţe au reţinut că la data naţionalizării imobilul în litigiu era compus din mai multe apartamente, închiriate unor persoane fizice sau juridice, cu scopul de a culege fructele acestuia, respectiv prin încasarea chiriei.
împotriva deciziei tribunalului, apelantul a declarat recurs, motivând că, în mod greşit, a reţinut tribunalul că imobilul respectiv cuprindea spaţii de locuit, pentru că, în realitate, acesta era format numai din magazine şi birouri, situaţie în care nu se încadra în categoria imobilelor ce trebuiau să intre formal sub incidenţa Decretului nr. 92/1950.
Recursul este nefondat.
Din probele dosarului rezultă că imobilul a fost naţionalizat prin Decretul nr. 92/1950, în anexa la decret menţionându-se că este format din 16 apartamente.
Recurentul nu a reuşit să infirme menţiunea privitoare la faptul că la data naţionalizării imobilul respectiv avea destinaţia de locuinţe.
Chiar din declaraţia martorului M.l. rezultă că tatăl reclamantului nu a locuit în imobil, ci 1-a închiriat unor diverse persoane fizice, pentru a obţine venituri din chirii. Mai mult chiar, construcţia imobilului s-a terminat în anul 1945, dar închirierile s-au făcut încă înainte de finalizarea lucrărilor.
Rezultă că imobilul a fost închiriat unor persoane fizice, care au locuit efectiv acolo, astfel încât spaţiile nu au fost folosite pentru birouri sau depozite, aşa cum susţine recurentul.
| ← Acţiune în anulare. Calitate procesuală activă. Proprietate... | Acţiune în anulare. Contract de vânzare-cumpărare. Aplicarea... → |
|---|
