Acţiune în revendicare. Desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti pe cale incidentală. Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
Desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti nu se poate realiza decât prin exercitarea căilor de atac împotriva acelei hotărâri, iar legalitatea şi temeinicia ei nu pot fi puse în discuţie într-un alt proces, pe cale de excepţie, deoarece, atâta timp cât nu a fost desfiinţată, ea se bucură de autoritate de lucru judecat - principiu care conferă putere deplină hotărârii judecătoreşti şi explică inadmisibilitatea desfiinţării ei în afara căilor prevăzute de lege.
în consecinţă, sentinţa pronunţată în baza Decretului-lege nr. 111/1951 (care reprezintă titlul de proprietate al statului asupra imobilului revendicat), nu poate fi desfiinţată pe cale incidentală, iar acţiunea în revendicare a fostului proprietar al imobilului este neîntemeiată.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1.151/19.09.1997)
Reclamanta B. A. a chemat în judecată pe pârâta S. C. "B."-S. A., solicitând obligarea pârâtei de a-i lăsa în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Bucureşti, B-dul Iancu de Hunedoara, sectorul 1 .Prin sentinţa civilă nr. 1.4918/1995, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis acţiunea, obligând pe pârâtă să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie, reclamantei, imobilul în litigiu.
Tribunalul Bucureşti a admis apelul formulat de pârâta S. C. "B."-S. A., prin decizia civilă nr. 146/1997, pronunţată de secţia a IV-a civilă, şi a schimbat sentinţa, în sensul că a respins acţiunea, ca neîntemeiată. Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că imobilul în litigiu a fost preluat în proprietatea statului cu titlu - cartea de judecată nr. 1.677 din 3.07.1952 - şi că, în condiţiile în care titlul statului nu a fost desfiinţat, reclamanta urmează să respecte procedura prevăzută de Legea nr. 112/1995.
împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs intimata-reclamantă B. A., criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, cu motivarea că, pentru a putea constitui titlul legal de preluare a dreptului de proprietate, cartea de judecată civilă nr. 1.677/3.07.1952 trebuia să îndeplinească cerinţele legale ale unei hotărâri judecătoreşti, or, în speţă, nici dispozitivul şi nici practica hotărârii nu fac nici o referire la persoana în contradictoriu cu care s-a pronunţat hotărârea.
în această situaţie, se reţine că hotărârea judecătorească nu era opozabilă autoarei reclamantei şi nu putea constitui titlu valabil pentru dobândirea proprietăţii imobilului.
Recursul nu este întemeiat.
Imobilul în litigiu a fost trecut în proprietatea statului prin hotărârea judecătorească menţionată, pronunţată de Judecătoria a Il-a Populară, în baza Decretului-lege nr. 111/1951.Titlul statului constituindu-1 o hotărâre judecătorească, nu se poate susţine inaplicabilitatea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, ce ar fi determinată de împrejurarea că titlul nu ar fi fost emis cu îndeplinirea condiţiilor legale în vigoare la acea dată. Orice hotărâre judecătorească, atâta timp cât nu a fost desfiinţată, are caracterul unui titlu legal şi se bucură de "autoritate de lucru judecat", efectele ei neputând fi ignorate, indiferent de erorile sau imperfecţiunile pe care le conţine. Desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti nu poate fi solicitată în nici o situaţie pe cale incidentală, în cadrul unui alt proces, ci numai prin exercitarea căilor de atac prevăzute de normele procedurale. Numai în cadrul căilor legale de atac se pot aduce critici de natura celor invocate de recurenta-reclamantă, în sensul că dispozitivul hotărârii nu face referire la persoana în contradictoriu cu care s-a pronunţat sau orice alte critici ce vizează nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii.
Faţă de considerentele reţinute, Curtea, în baza art. 316 şi 296 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
| ← Acţiune în revendicare. Condiţia identităţii dintre... | Acţiune in revendicare. Expropriere. Utilitatea publică.... → |
|---|
