Acţiune in revendicare. Expropriere. Utilitatea publică. Neinde-plinirea condiţiei. Consecinţe
| Comentarii |
|
Acţiunea în revendicarea terenului expropriat este admisibilă în cazul în care se solicită şi examinarea legalităţii măsurii exproprierii, în raport de dispoziţiile art. 481 Cod civil.
în speţă, instanţa a verificat dacă cedarea proprietăţii a fost impusă de executarea unor lucrări de utilitate publică şi dacă proprietarul a primit o dreaptă şi prealabilă despăgubire şi constatând că prima condiţie prevăzută de text nu a fost îndeplinită va admite acţiunea şi va restitui terenul care a fost expropriat cu încălcarea dispoziţiilor legale menţionate.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 173/5.11.1997)
Prin sentinţa civilă nr. 60/1997, Tribunalul Bucureşti - secţia a IlI-a civilă a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanţii D.M. şi D.A. împotriva pârâtei Primăria Municipiului Bucureşti. Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că terenul revendicat de reclamanţi a trecut în proprietatea statului prin expropriere, iar condiţia utilizării terenului în interes public a fost respectată, deoarece pe terenul în litigiu au fost construite o staţie de termoficare ce deserveşte două blocuri de locuinţe şi o alee de trecere către unul dintre aceste blocuri.
împotriva sentinţei au declarat apel reclamanţii, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală, cu motivarea că situaţia de fapt reţinută de către instanţa de fond este eronată şi în contradicţie cu probele administrate, soluţia adoptată în cauză încălcând dispoziţiile art. 481 şi ale art. 480 Cod civil.
Curtea constată că apelul este fondat.
Imobilul proprietatea apelanţilor-reclamanţi, situat în Strada Dreptăţii, sectorul 6, a fost preluat în proprietatea statului prin Decretul de expropriere nr. 461/1979, pentru execuţia ansamblului de locuinţe din zona "Bd. Armata Poporului - nord".
După Finalizarea lucrărilor de construcţii şi de sistematizare a zonei, terenul în litigiu nu a fost folosit pentru nici o lucrare de utilitate publică şi nici nu a fost inclus în vreun studiu urbanistic actualizat.
Aceste împrejurări rezultă din expertiza efectuată în cauză şi din adresele depuse la dosar de către pârâta Primăria Municipiului Bucureşti, care a confirmat susţinerile reclamanţilor din acţiunea introductivă.
în aceste condiţii, soluţia adoptată de instanţa de fond, de respingere a acţiunii, este în contradicţie cu probele administrate. Faptul că terenul se învecinează cu o staţie de termoficare şi cu o alee către blocurile construite în zonă, nu este de natură să justifice soluţia instanţei de fond şi să demonstreze că exproprierea a fost făcută pentru cauză de utilitate publică.
Cu privire la dispoziţiile legale aplicabile în cauză, este de remarcat că în sistemul nostru de drept, trecerea în proprietatea statului a imobilelor, prin expropriere, putea fi făcută, potrivit art. 481 cod civil şi art. 12 din Constituţia din anul 1965 (în vigoare la data emiterii Decretului de expropriere nr. 461/1979), numai pentru lucrări de interes public şi cu plata unei juste despăgubiri.
Faţă de considerentele reţinute, constatând că una dintre condiţiile imperative prevăzute de lege pentru preluarea de către stat a proprietăţii imobilelor prin expropriere nu a fost îndeplinită, terenul neprimind o destinaţie de utilitate publică, Curtea va admite apelul, va schimba sentinţa, şi ca urmare a admiterii acţiunii, va obliga pe pârât să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie terenul în litigiu.
| ← Acţiune în revendicare. Desfiinţarea unei hotărâri... | Acţiune în revendicare. Imobil expropriat. Legea nr. 33/1994.... → |
|---|
