Acţiune în revendicare. Imobil naţionalizat. Persoană neexceptată de la naţionalizare
| Comentarii |
|
în situaţia în care o persoană a figurat în listele anexă ale Decretului nr. 92/1950 cu 29 de apartamente naţionalizate, realizând venituri din închiriere, nu se poate considera că aceasta era exceptată de la aplicarea decretului, chiar dacă era casnică, iar soţul său avea una din ocupaţiile menţionate în art. II din decret.
Prin urmare, nu se poate reţine că imobilele ce au aparţinut acestei persoane au fost trecute în proprietatea statului fără titlu valabil. Acţiunea în revendicare va fi respinsă, ca neîntemeiată, reclamanta putând să beneficieze numai de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 112/1995.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 672/1998)
Prin sentinţa civilă nr. 12.126/1994, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis acţiunea formulată de C.F.A.V. împotriva R.A. "L." şi a obligat-o pe pârâtă să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în str. Paris, sectorul 1. Totodată, a admis cererea ^de chemare în garanţie formulată de pârâtă împotriva C.L.M.B. şi 1-a obligat pe acesta din urmă să restituie pârâtei preţul plătit pentru imobilul în litigiu.
Prin decizia civilă nr. 1.236/1996, Tribunalul Bucureşti - secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de RA LOCATO, a admis apelul declarat de C.L.M.B. şi a schimbat în tot sentinţa, în sensul că a respins atât acţiunea principală, cât şi cererea de chemare în garanţie, ca neîntemeiată.
Această decizie a fost casată de către Curtea de Apel Bucureşti, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal.
Rejudecând apelurile, Tribunalul Bucureşti - secţia a IV-a civilă a pronunţat decizia nr. 2.061/1997, prin care s-au admis ambele apeluri, a schimbat în tot sentinţa şi a respins atât acţiunea principală, cât şi cererea de chemare în garanţie, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunţa asemenea hotărâre, tribunalul a reţinut că imobilul în litigiu a fost naţionalizat în baza Decretului nr. 92/1950, de la autoarea reclamantei, şi că aceasta nu a făcut dovada că mama sa făcea parte din categoria persoanelor exceptate de la naţionalizare, conform art. II din decret.
împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, şi susţinând că, pe baza actelor depuse la dosar, a dovedit că mama sa a fost casnică, iar tatăl său inginer, aşadar erau exceptaţi de la naţionalizare.
Recursul este nefondat.
Curtea reţine că, din copia actului de naştere al reclamantei, eliberat în anul 1928, şi din foaia matricolă a acesteia pe anii 1942-1943, rezultă că mama sa, M.P., a fost casnică, dar, cu adresa nr. 2.186/1996, C.L.M.B. a comunicat că aceasta a fost înscrisă în lista anexă la Decretul nr. 92/1950, la poziţia nr. 6.214 cu 29 de apartamente naţionalizate, situate în Bucureşti, Sinaia, Câmpulung Muscel şi Eforie.
Având în vedere că autoarea reclamantei realiza venituri din chirii, nu se poate reţine că aceasta fusese exceptată de la naţionalizare.
| ← Acţiune în revendicare. Imobil naţionalalizat. Consecinţe | Acţiune în revendicare. Imobil naţionalizat. Teren aferent... → |
|---|
