Acţiune în revendicare. Titlu de proprietate. Act normativ care determină generic bunurile trecute în proprietatea statului. Interpretare
| Comentarii |
|
Prin actul normativ invocat ca fiind titlu de proprietate, imobilul în litigiu a fost individualizat în mod generic, deoarece trecerea în proprietatea statului a fost dispusă în funcţie de scopul dat folosinţei bunului.
Constatând existenţa concordanţei dintre destinaţia de fapt a bunului şi cea prevăzută de lege, ca o condiţie de trecere în proprietatea statului, instanţa constată că imobilul în litigiu a fost preluat în baza unui titlu emis în conformitate cu dispoziţiile legii şi va respinge acţiunea în revendicare formulată de moştenitorii foştilor proprietari.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1.543/19.11.1997)
Prin sentinţa civilă nr. 7.105/1996, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis cererea formulată de reclamanţii J.G. şi J.T. împotriva pârâtei RA.R. şi a obligat pe pârâtă să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Bd. Dinicu Golescu, sectorul 1, compus din teren şi construcţii.
Apelul formulat de pârâtă împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 963/1997, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - secţia a IlI-a civilă, cu motivarea că imobilul în litigiu a fost preluat de stat, fără titlu, iar acţiunea în revendicare este întemeiată, având în vedere dispoziţiile art. 480 Cod civil.
Decizia tribunalului a fost criticată de apelanta R.A.R. pe calea recursului. în motivarea cererii de recurs aceasta a susţinut că instanţa de apel a dat o interpretare greşită titlurilor de proprietate prezentate de părţi şi a apreciat în mod eronat probele administrate în cauză. Instanţa a ignorat dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 15/1990, care prevăd că regiile autonome sunt proprietare ale bunurilor din patrimoniul lor, iar imobilul în litigiu se află în patrimoniul recurentei. De asemenea, conform art. 3 şi 10 din Codul silvic (Legea nr. 26/1996) imobilele "care servesc nevoilor (..) administraţiei publice" fac parte din domeniul public al proprietăţii statului. în mod greşit, au susţinut instanţele că preluarea în proprietatea statului a bunului în litigiu, prin Decretul nr. 266/1948, a fost abuzivă, întrucât s-a făcut cu respectarea condiţiilor prevăzute de actul normativ menţionat.
Recursul este fondat.
Pentru a adopta soluţia admiterii acţiunii, instanţa de fond a reţinut că, la data intrării în vigoare a Decretului nr. 266/1948 privind organizarea Ministerului învăţământului Public, imobilul în litigiu nu aparţinea Administraţiei Casei Şcoalelor şi Culturii Poporului, pentru a face posibilă aplicarea dispoziţiei art. 51 din decret, ci imobilul era numai închiriat acestei administraţii, astfel că preluarea bunului de către stat a fost abuzivă, titlul statului fiind lovit de nulitate absolută.
Considerentele sentinţei, care au fost preluate şi de tribunal în motivarea deciziei recurate, sunt contrazise de dispoziţiile Decretului nr. 266/1948 şi de probele administrate în cauză în vederea stabilirii situaţiei imobilului la data intrării în vigoare şi a aplicării acestui act normativ.
Imobilul din B-dul Dinicu Golescu, sectorul 1, s-a aflat în proprietatea autorilor reclamanţilor şi a fost închiriat Administraţiei Casei Şcoalelor din anul 1942, până în anul 1948, când a fost preluat în proprietatea statului prin Decretul nr. 266/1948. Acest decret prevedea în alin. 1 al art. 51 că "bunurile mobile şi imobile folosite cu orice titlu de instituţiile şcolare de orice grad şi categorie (..) sunt proprietatea statului şi sunt date în folosinţa Ministerului învăţământului Public".
Rezultă că la data aplicării actului normativ preluarea imobilului în proprietatea statului s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 51, întrucât bunul era închiriat Administraţiei Casei Şcoalelor şi era folosit ca "atelier de biologie", încadrându-se în categoria "bunurilor folosite cu orice titlu de instituţiile şcolare". Datorită unei examinări superficiale a dispoziţiilor decretului, instanţele au reţinut greşit, contrar prevederilor clare şi nesusceptibile de interpretări diferite ale textului reprodus mai sus, că acesta ar fi fost aplicabil numai bunurilor ce aparţineau în proprietatea Administraţiei Casei Şcoalelor, nu şi celor deţinute cu titlu de chiriaş (situaţia imobilului în litigiu) sau cu alt titlu. Imobilul a fost preluat în proprietatea statului cu respectarea condiţiilor alin. 1 al art. 5 din Decretul nr. 266/1944 şi, deci, cu titlu.
împrejurarea că ulterior trecerii în proprietatea statului (după 1948) i-a fost schimbată destinaţia, nemaifiind folosit pentru uz şcolar, nu are nici o relevanţă în cauză pentru foştii proprietari, care şi-au pierdut dreptul de proprietate asupra imobilului.
Faţă de considerentele reţinute, Curtea, constatând că imobilul în litigiu a fost trecut în proprietatea statului în anul 1948, cu titlu, şi că în prezent face parte din domeniul public al statului, conform art. 3 din Legea nr. 26/1996, va admite recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 11 Cod procedură civilă, va casa decizia tribunalului şi, în fond, va admite apelul declarat de pârâta R.A.R. împotriva sentinţei judecătoriei, pe care o va schimba, în sensul respingerii acţiunii în revendicare formulată de reclamanţi.
| ← Acţiune în revendicare. Imobil trecut cu titlu în... | Acţiune pentru desfiinţarea construcţiei edificată fără... → |
|---|
