Acţiune în revendicare imobiliară întemeiată pe înscrierea din cartea funciară

Comentarii

0

Prin sentinţa civilă nr. 1983 din 15.05.2001, Judecătoria Bistriţa a admis acţiunea reclamantelor B. A. şi alţii împotriva pârâtei Şcoala populară de Artă Bistriţa şi a obligat pârâta să le predea în deplină proprietate şi folosinţă suprafaţa de 203 mp. A respins intervenţia în interesul pârâtei formulată de Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud.

In motivare a reţinut faptul că reclamantele sunt proprietare tabulare asupra a 946 mp teren, iar pârâta asupra a 392 mp. Pârâta foloseşte 595 mp şi reclamantele doar 741 mp.

Prin decizia civilă nr. 802 din 29.11.2001, Tribunalul Bistriţa-Năsăud a respins apelul pârâtei, a admis cererea reclamantelor de aderare la apelul pârâtei şi a schimbat sentinţa, în sensul că suprafaţa de 203 mp de teren este cuprinsă în top. 1592² şi 1592², şi nu 1952 şi 1952², greşit menţionate în sentinţă, şi predarea se va face potrivit expertizei ing. M.E.

In motivarea respingerii apelului pârâtei a reţinut faptul că aceasta ocupă terenul proprietatea reclamantelor, nu dovedeşte dreptul asupra celor 595 mp. Cererea de aderare la apel a fost considerată fondată în privinţa erorilor strecurate în sentinţă.

Prin decizia civilă nr. 1159 din 22.05.2002 s-a admis recursul pârâtei şi s-a modificat decizia, în sensul admiterii apelului şi schimbării în parte a sentinţei, în sensul respingerii acţiunii civile în revendicare. S-a respins cererea reclamantelor de aderare la apelul pârâtei.

Curtea a reţinut următoarele.

înscrierea în cartea funciară garantează numai existenţa dreptului real, nu şi întinderea obiectului material al dreptului.

Reclamantele nu au dovedit faptul că la data dobândirii proprietăţii prin cumpărare, suprafaţa era cea de 946 mp şi că pârâta a adus vreo încălcare dreptului lor.

Contractul autentic de cumpărare atestă ca şi cumpărată suprafaţa de 753 mp şi nu cea de 946 mp înscrisă în cartea funciară.

Probele atestă faptul că proprietăţile părţilor sunt delimitate printr-un zid construit în urmă cu peste 40 ani, pentru a cărui demolare în scopul predării terenului nu s-a obţinut autorizaţie în condiţiile Legii nr. 50/1991.

în anul 1991 reclamantele au formulat acţiune în grăniţuire cu revendicare şi desfiinţarea zidului, la judecata căreia au renunţat.

Reclamantele nu-şi pot întemeia acţiunea în revendicare pe înscrierea din cartea funciară, iar probele atestă faptul că fiecare parte foloseşte suprafaţa dobândită. Faptic ele folosesc 205 mp în plus faţă de actul doveditor al suprafeţei de teren cumpărate, care a constituit temei al întabulării.

C.A. Cluj, decizia civilă nr. 1159 din 22 mai 2002

Notă: Cauza comportă discuţii şi cu privire la instituţia aderării intimatului la apelul părţii potrivnice reglementată de art. 293 C. proc. civ. şi aceasta raportat la prevederile art. 281 C. proc. civ.

Aderarea la apel are ca obiect cererea în schimbarea hotărârii primei instanţe în sensul prevederilor art. 296 C. proc. civ., a modificării în tot sau în parte a hotărârii atacate în judecata în fond a cauzei.

Potrivit art. 281 C. proc. civ., erorile şi omisiunile strecurate în hotărâre se îndreaptă din oficiu sau la cererea părţii, prin încheiere. Ele nu se constituie în cereri de modificare a hotărârii, ci îndreaptă erori materiale şi omisiuni strecurate în hotărâre. Acestea au şi fost reţinute prin hotărârea instanţei de apel.

Astfel fiind, cererea reclamantelor de aderare la apel a fost apreciată ca fiind inadmisibilă, calea legală fiind cererea de îndreptare a sentinţei.

Dacă instanţa de apel a înţeles să schimbe sentinţa în sensul stabilirii amplasării celor 203 mp conform raportului de expertiză, prin decizie trebuia schimbată în parte sentinţa şi concretizată limita terenului raportat la schiţa din expertiză.

Nu s-a dispus aceasta, deoarece o asemenea hotărâre ar fi însemnat o grăniţuire a proprietăţilor cu revendicare şi desfiinţări de construcţii, cereri care nu au format obiect al judecăţii primei instanţe, cereri noi şi inadmisibile în apel (art. 294 C. proc. civ.).