Prescripţie. Dreptul de a cere restituirea metalelor preţioase confiscate
| Comentarii |
|
Curtea de apel a menţinut soluţia de respingere a excepţiei prescripţiei dreptului de a cere restituirea unor monede, pentru următoarele considerente.
Susţinerile recurentului, referitoare la inaplicabilitatea O.G. nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase în România, în ceea ce priveşte verificarea respectării termenului de prescripţie a dreptului la acţiune, sunt corecte, dar nu sunt de natură să conducă la admiterea excepţiei invocate pe parcursul procesului de către acest pârât.
Astfel, într-adevăr, la momentul introducerii acţiunii, 27.06.2000, actul normativ respectiv nu era în vigoare, ca de altfel nici la data pronunţării sentinţei civile, O.U.G nr. 190/2000 fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 572 din 16.11.2000 şi a intrat în vigoare la 30 de zile de la această dată, conform art. 35 alin. 1.
Prin O.U.G. nr. 295/2000, publicată în Monitorul Oficial nr. 707 din 30.12.2000 şi aprobată prin Legea nr. 109/2001, s-a dispus, printre altele, suspendarea aplicării
O.U.G. nr. 190/2000. Conform dispoziţiilor art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 295/2001, pe perioada suspendării ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului menţionate în acest act normativ se aplică reglementările în materie existente la data intrării în vigoare a acestora.
în consecinţă, nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 21 din O.U.G. nr. 190/2000 care prevedeau un termen de 1 an de la data intrării în vigoare a respectivei ordonanţe de urgenţă pentru ca persoanele fizice sau juridice să poată formula cerere de restituire a obiectelor din metale preţioase preluate abuziv de către stat în perioada 1946 - 1990. Respectiva ordonanţă de urgenţă a intrat în vigoare pe parcursul procesului, dar a fost suspendată, de asemenea, în timpul litigiului, astfel încât nu poate servi drept temei juridic pentru a considera că reclamanţii au respectat termenul de prescripţie înăuntrul căruia puteau solicita restituirea în natură a monedelor respective.
Cu toate acestea, dreptul lor de a obţine despăgubiri pentru aceste bunuri nu este prescris. Conform dispoziţiilor art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, termenul de prescripţie în cazul dreptului la acţiune cu un obiect patrimonial este de 3 ani, iar prescripţia începe să curgă de la data naşterii acestui drept, potrivit art. 7 alin. 1 din acelaşi act normativ.
Dreptul reclamanţilor la obţinerea despăgubirilor se naşte însă în momentul în care aceştia au putut afla în mod definitiv că nu pot obţine restituirea monedelor în materialitatea lor. Acest lucru a avut loc la momentul pronunţării deciziei civile nr. 224/15.02.2002 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, care a confirmat soluţia primei instanţe privind imposibilitatea restituirii în natură a monedelor şi, ca urmare, obligarea statului român la despăgubiri către reclamanţi. Acţiunea privind obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri fiind formulată ca un capăt de cerere alternativ la obligarea aceloraşi pârâţi la restituirea monedelor, rezultă că reclamanţii se încadrau în termenul de prescripţie de 3 ani pentru obţinerea sumelor de bani respective.
C.A. Bucureşti, decizia civilă nr. 2048 din 25.09.2002
