Acţiune în obligarea notarului public la eliberarea certificatului de moştenitor. Inadmisibilitate. Imobil preluat abuziv de stat. Imposibilitatea includerii în masa succesorală
| Comentarii |
|
I. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, reclamantul I.I.D. a chemat în judecată pe pârâta M.S., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată pârâta, în calitate de notar public, să-i elibereze un certificat de moştenitor de pe urma defiinctei sale mătuşi A.H. privind imobilul situat în comuna B., judeţul Călăraşi, format din teren agricol în suprafaţă de 50 ha, pe care se află un conac conform testamentelor olografe datate şi semnate de testatoare.
II. Prin sentinţa civilă nr. 15692/2007, Judecătoria Sector 1 Bucureşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a respins acţiunea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
III. împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, care a fost admis prin decizia civilă nr. 694/2008 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a V-a civilă, decizie prin care a fost desfiinţată sentinţa civilă apelată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, cu motivarea că reclamantul îşi justifică în cauză calitatea procesuală activă.
IV. Prin sentinţa civilă nr. 4/2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia de inadmisibilitate a cererii şi a respins acţiunea ca inadmisibilă.
în motivarea sentinţei, s-a arătat în esenţă că acţiunea reclamantului capătă caracterul unei acţiuni în pretenţii, iar calitatea procesuală
nu aparţine notarului public, ci posesorilor sau proprietarilor actuali ai imobilului care se doreşte a fi moştenit.
în ceea ce priveşte testamentul olograf al defiinctei C.A., în cuprinsul acesteia nu există niciun legat cu titlul particular sau universal în favoarea sa, ci în favoarea tatălui reclamantului, în prezent decedat, astfel încât doar tatăl reclamantului avea vocaţia succesorală de pe urma defunctei, iar reclamantul putea solicita suplimentarea certificatului de moştenitor de pe urma tatălui său.
Mai mult decât atât, reclamantul avea posibilitatea să stăruie în emiterea unei încheieri de respingere care putea fi atacată în condiţiile legii.
V. Tribunalul a arătat că reclamantul îşi justifică în cauză calitatea de moştenitor a defiinctei C.A.
Potrivit înscrisului intitulat „testamentul meu”, defuncta C.A. a dispus cu privire la imobilul situat în str. B. nr. 65, însă acest testament nu cuprinde niciun fel de menţiuni cu privire la terenul în suprafaţă de 50 ha, deţinut de către defunctă, conform actelor depuse.
în speţa dedusă judecăţii, obiectul litigiului nu este o contestaţie împotriva încheierii de respingere dată de un notar public, ci este o acţiune prin care se solicită în mod direct obligarea pârâtei să emită certificatul de moştenitor, astfel încât în mod evident acţiunea este inadmisibilă, întrucât reclamantul are posibilitatea să solicite notarului emiterea unei încheieri de respingere şi apoi să atace această încheiere în faţa instanţei prin procedura sus-menţionată.
S-a precizat, totodată, că acţiunea nu este întemeiată pe aceste dispoziţii legale, nu este o plângere împotriva unei încheieri de respingere dată de un notar public, iar formularea incertă şi neclară a acţiunii în niciun caz nu trebuie să-i profite reclamantului.
în al doilea rând, în sistemul de drept românesc, nici faţă de moştenitori şi nici faţă de terţi certificatul de moştenitor nu dovedeşte dreptul de proprietate, ci numai calitatea de moştenitor de a intra în posesia bunurilor succesorale.
în raport cu terţii, certificatul de moştenitor nu poate face dovada decât cu privire la calitatea de moştenitor, dar nu şi cu privire la componenţa masei succesorale, chiar dacă o menţionează.
în speţa dedusă judecăţii, aşa cum apelantul arată prin motivele de apel, aspectul fiind confirmat şi de apărătorul intimatei, reclamantul nu are posesia terenului în suprafaţă de 50 ha ce formează obiectul acţiunii, ci acesta a trecut la un moment dat în proprietatea statului şi administrat de IAS, iar în prezent se află în posesia SC A.B. SA.
în concluzie, acţiunea formulată este inadmisibilă, pentru că în prezent imobilul nu se mai află în proprietatea defunctei C.A., ci la o dată neprecizată a trecut în proprietatea statului, astfel încât în mod evident nu se poate emite un certificat de moştenitor, prin care să se constate că de pe urma defunctei face parte din masa succesorală şi terenul de 50 ha.
Având în vedere că imobilul a fost trecut în proprietatea statului, pentru a fi redobândit, reclamantul trebuie să urmeze procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991 şi numai în ipoteza în care cererea de reconstituire a dreptului de proprietate este admisă, se va elibera titlul de proprietate pentru suprafaţa de teren de 50 ha şi se va atribui teren fie în natură, fie despăgubiri în echivalent.
VI. Curtea a constatat următoarele:
Având în vedere pentru început excepţia lipsei calităţii procesuale pasive pusă în discuţie în şedinţa publică din data de 4 februarie 2010, Curtea a respins-o, apreciind că, faţă de obiectul acţiunii cu care reclamantul a învestit instanţa, pârâta se legitimează procesual în calitatea sa de notar public, căreia i-ar fi revenit personal obligaţia de emitere a unui certificat de moştenitor conform pretenţiilor reclamantului, existând, aşadar, identitate între cel ce ar fi ţinut să respecte obligaţia arătată şi cel chemat în judecată ca pârât prin cererea introductivă.
Prin decizia pronunţată de Tribunal s-a reţinut corect, în prealabil, că prin sentinţa civilă apelată instanţa a respins acţiunea ca inadmisibilă, deci fără a intra în cercetarea fondului, astfel încât numai această modalitate de soluţionare a cauzei de către instanţa de fond putea face obiectul apelului, nu şi temeinicia cererii pe fondul acesteia.
Tribunalul a reţinut însă în acest context, prin decizia recurată, atât calitatea reclamantului de moştenitor al defunctei C.A. pe baza actelor depuse la dosar, cât şi împrejurarea că terenul pretins de reclamant formează obiectul unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991.
Or, este evident că aceste considerente exced chestiunea inadmisibi-lităţii reţinute faţă de obiectul acţiunii deduse judecăţii - obligarea notarului public la emiterea unui certificat de moştenitor care să includă o anumită suprafaţă de teren - şi se includ în sfera analizei temeiniciei pretenţiilor reclamantului, Curtea apreciind ca atare că se impune înlăturarea acestora, prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., text legal indicat formal şi de recurent ca temei al acestui recurs.
Tribunalul a reţinut în mod corect că, potrivit art. 51 din Legea nr. 36/1995, în situaţia în care se refuză îndeplinirea actului notarial, încheierea de respingere se va da numai dacă părţile stăruie în cerere, după ce li s-a atras atenţia că actul solicitat este contrar legii sau bunelor moravuri, astfel încât reclamantul avea posibilitatea să solicite notarului emiterea unei încheieri de respingere şi apoi să atace această încheiere în faţa instanţei urmând procedura legală specială.
Prezenta acţiune nu este întemeiată pe aceste dispoziţii legale incidente în materia procedurii succesorale notariale, nefiind o plângere împotriva unei încheieri de respingere dată de un notar public, Curtea reţinând în plus că obiectul litigiului — precizat tară echivoc în cererea de chemare în judecată - nu vizează oricum sancţionarea refuzului îndeplinirii actului notarial, ci are ca finalitate obligarea pârâtei să emită un certificat de moştenitor cuprinzând menţiunile indicate de reclamant pentru satisfacerea pretenţiilor acestuia referitoare la imobilul situat în comuna B., judeţul Călăraşi, situaţie faţă de care se constată că inadmisibilitatea acestui demers a fost reţinută în mod legal de Judecătorie şi Tribunal.
C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., min. şi fam., decizia nr. 237 din 18 februarie 2010
| ← Certificat de moştenitor suplimentar. Masa bunurilor care fac... | Partaj. Nefinalizarea procedurii de vânzare prin licitaţie... → |
|---|
