Partaj. Stabilirea cotelor. Nedezbaterea anterioară a succesiunilor succesive
| Comentarii |
|
I. Prin cererea înregistrată la Judecătoria Călăraşi la data de 21 iulie 2008, reclamanta M.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii T.A.M., T.C.I., G.G. şi B.E., dezbaterea succesiunii rămase de pe urma defuncţilor T.S., decedat la 30 aprilie 1971 şi T.C., decedată la
12 iulie 1968.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta a arătat că autorii T.S. şi T.C. au avut 4 copii, T.V. (decedat la 1 noiembrie 1989), având ca moştenitori pe T.A.M. şi M.E., T.L. (decedat la 20 februarie 1998), având ca moştenitor pe T.I. (decedată la 25 februarie 2007) - prin moştenitor
T.C.I., G.M., decedată la 27 mai 2004, având ca moştenitori pe G.G. şi D.(G.)V., B.E. şi S.E., decedată, Iară moştenitori.
Reclamanta a precizat că solicită dezbaterea succesiunii privind imobilul - casă de locuit şi teren agricol în suprafaţă de 4.400 mp, urmare a faptului că nu s-au putut înţelege cu fiul lui G.M., D.(G.)V.
Pârâtul D.V., la rândul său, a formulat întâmpinare - cerere reconvenţională prin care a solicitat, în principal, să se constate că este unicul moştenitor al autorului T.S., să se constate că a adus o serie de îmbunătăţiri imobilului a cărui partajare se solicită, imobil situat în Călăraşi, str. L. nr. 42 (fost 44), judeţul Călăraşi şi partajarea, în cotele deţinute de fiecare parte, a datoriilor comune (impozit pe imobil, în cuantum de 886 lei) şi cerere reconvenţională, a arătat că de pe urma autoarei T.C., decedată la 12 iulie 1968, au rămas ca moştenitori T.S., în calitate de soţ supravieţuitor, cu o cotă de 4/16 din masa succesorală, G.M. (mama acestui pârât), T.V., S.E. şi T.L., cu câte o cotă de 3/16 din moştenire.
Pârâtul-reclamant a apreciat că de pe urma autorului T.S. a rămas ca moştenitor numai G.M., motiv pentru care, pe cale de excepţie, a invocat prescripţia dreptului de opţiune succesorală, întrucât ceilalţi moştenitori nu şi-au manifestat voinţa şi nici nu şi-au manifestat vocaţia prin acceptarea succesiunii, astfel încât au rămas străini de succesiune.
Tot pe cale de excepţie, pârâtul-reclamant a invocat prescripţia achizitivă (de lungă durată), prin care a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în cauză, în subsidiar, a solicitat ca îmbunătăţirile aduse imobilului să fie excluse de la masa partajabilă.
Soluţionând cauza, Judecătoria Călăraşi, prin sentinţa civilă nr. 982/2009, a admis excepţia prescripţiei dreptului de opţiune succesorală, invocată de pârâtul D.V. prin cererea reconvenţională.
S-a reţinut că numai pârâtul reconvenţional a acceptat moştenirea autorului T.S., prin faptul că a locuit permanent în imobilul rămas ca masă succesorală după urma acestuia. Astfel că faptele materiale făcute de pârâtul-reconvenţional D.V. pot fi apreciate ca acte de acceptare tacită a moştenirii. Intrarea în posesiunea (preluarea ori deţinerea) şi folosinţa bunurilor succesorale, faptul mutării definitive a succesibilului în casa moştenită, efectuarea unor îmbunătăţiri, demolarea unor construcţii implică acceptarea moştenirii, întrucât succesibilul se comportă ca un proprietar.
Cu privire la pârâţii G.G. şi B.E., s-a reţinut că primul (în calitate de fiu al lui G.M.), prin declaraţia de renunţare autentificată sub nr. 4190/4 octombrie 2006 de BNP M.I., a înţeles să rămână străin de succesiune, iar cea de-a doua (în calitate de fiică a lui G.M.) nu a acceptat moştenirea în termenul de 6 luni prevăzut de lege.
De altfel, această pârâtă a fost de acord cu pretenţiile pârâtului
D.V., fratele său, făcând menţiunea expresă că niciodată cei trei fraţi ai mamei sale (G.M.) nu au solicitat deschiderea succesiunii după autorul lor, T.S.
II. Tribunalul Călăraşi a reţinut următoarele:
Instanţa de fond în mod nelegal a dispus dezbaterea succesiunii de pe urma defunctului T.S., pentru că a fost încălcat principiul proximităţii gradului de rudenie, potrivit căruia rudele mai apropiate în grad înlătură de la moştenire rudele mai îndepărtate în grad (proximior excludit remotiorum). în calitate de nepoţi, părţile din dosar nu puteau culege moştenirea de pe urma bunicului atâta timp cât acesta, la rândul său, a avut copii, autorii părţilor în prezent decedaţi.
Cum niciuna dintre părţi nu vine la moştenire prin reprezentare, pentru a culege moştenirea bunicului în mod direct, trebuiau dezbătute succesiunile părinţilor părţilor în patrimoniul cărora s-au transmis drepturile cuvenite de la defunctul T.S. şi apoi prin retransmitere părţile pot culege drepturile ce li se cuvin de la autorii lor, nu direct de la bunic, aşa cum nelegal a dispus instanţa.
Situaţia este aceeaşi şi în ceea ce priveşte cererea reconvenţională, pentru că, în primul rând, trebuia să se constate că defuncta G.M. este moştenitoarea defunctului T.S., iar pârâtul D.V., la rândul său, este moştenitorul lui G.M., ca descendent, numai aşa ar fi putut prelua prin retransmitere partea ce i s-ar fi cuvenit mamei sale de pe urma bunicului.
Neprocedând în acest fel, soluţia instanţei de fond este dată cu încălcarea legii respectiv art. 659 şi art. 669 C. civ., iar acţiunea reclamantei şi cererea reconvenţională formulată sunt inadmisibile.
III. Curtea a casat decizia civilă recurată şi a trimis apelul spre rejudecare acestei instanţe, pentru următoarele considerente:
Partajul judiciar este o acţiune admisibilă conform dispoziţiilor art. 728-799 C. civ. şi art. 657-667 C. proc. civ., indiferent că este vorba despre o indiviziune propriu-zisă care are ca obiect o universalitate de bunuri, de proprietatea comună pe cote-părţi care vizează un bun individual sau de proprietatea comună în devălmăşie. Cei interesaţi pot recurge, în principiu, la partajul succesoral, fiind posibil ca instanţa să fie sesizată doar cu o cerere în constatare, referitoare la aspectele asupra cărora moştenitorii nu se înţeleg. Partajul judiciar se poate realiza pe cale principală sau accesorie.
în materie succesorală, art. 728 C. civ. precizează că nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, iar un erede poate cere oricând împărţeala succesiunii. Calitatea procesuală activă aparţine oricăruia dintre coindivizari, iar cel care introduce cererea de partaj şi care are poziţia de reclamant trebuie să-i cheme în judecată pe ceilalţi coindivizari. în cazul în care unul dintre comoştenitori nu a fost chemat în judecată pentru partajarea bunurilor şi deţine bunuri succesorale, el poate invoca inopozabilitatea hotărârii pe calea contestaţiei în anulare (la executare - n.n.) sau poate introduce, la rândul său, cerere de partaj. Partajul mai poate fi cerut şi de succesorii în drepturi ai coindivizarilor sau copărtaşilor. Astfel, aspectele invocate de instanţa de apel ca vizând inadmisibilitatea acţiunii principale de partaj vizează, de fapt, calitatea procesuală activă a reclamantei, respectiv calitatea procesuală pasivă a pârâţilor. In mod greşit s-a apreciat ca inadmisibilă acţiunea de partaj, încălcându-se accesul liber la justiţie garantat de art. 21 din Constituţia României şi art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în condiţiile în care reclamanta a susţinut şi probat calitatea sa de coindivizar împreună cu pârâţii. Instanţa de apel nu a verificat calitatea de succesori ai coproprietarilor defuncţi şi nici aspectele legate de dreptul de sezină al acestora, caz în care părţile au de drept posesia moştenirii, chiar dacă nu s-a dezbătut succesiunea.
C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., decizia nr. 973/R din 22 iunie 2010
| ← Partaj. Nefinalizarea procedurii de vânzare prin licitaţie... | Moşteniri succesive. Necesitatea dezbaterii lor separate, în... → |
|---|
