Acţiune în revendicare. Contract de vânzare-cumpărare. Imobil deţinut cu titlu de patrimoniu de fapt. Consecinţe

Dacă în contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu privire la un imobil, indicarea titlului de proprietate al vânzătorului se face cu referire la un certificat de moştenitor, în care titlul de proprietate al autorului este menţionat ca fiind posesiunea de fapt a antecesorului de drept al acestuia, contractul de vânzare-cumpărare în cauză nu are valoarea titlului de proprietate al cumpărătorului asupra bunului respectiv, deoarece autorul vânzătorului nu a deţinut un titlu translativ de proprietate.

(Decizia nr. 262 din 31 ianuarie 2002 - Secţia a IV-a civilă)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, la data de 17.04.2000, reclamantul N.N. a chemat în judecată pe pârâţii S.P. şi S.A., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligaţi pârâţii să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de teren de 500 mp, situată în comuna P., judeţul Ilfov, pe care aceştia au ocupat-o în mod abuziv.

în motivarea acţiunii sale, reclamantul a arătat că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 204 din 22.01.1997, a dobândit de la părinţii săi N.R. şi N.T. imobilul compus din casă de locuit şi teren aferent de 1.000 mp, situat în comuna P., judeţul Ilfov.

Se mai arată că pârâţii au ocupat abuziv o suprafaţă de 500 mp din proprietatea sa, prevalându-se de un contract de vânzare-cumpărare încheiat cu numita G.M., care le-a înstrăinat un teren de 200 mp, deşi fusese expropriat, teren învecinat cu cel al reclamantului.

Judecătoria Buftea, prin Sentinţa civilă nr. 4704 din 6.10.2000, a respins ca neîntemeiată atât cererea principală, formulată de reclamantul N.N. împotriva pârâţilor S.P. şi S.A., cât şi cererea de chemare în judecată a intervenientei N.M., formulată de acelaşi reclamant.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că reclamantul nu a parcurs procedura de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, prevăzută de Legea nr. 18/1991, cu referire la art. 36 alin. (5), în urma căreia terenul aferent construcţiei de 1.000 mp să-i fie atribuit în proprietate prin ordinul prefectului, cu atât mai mult cu cât legea specială nu condiţionează aceasta de formularea cererii într-un anumit termen. Instanţa a mai reţinut că, în cauză, reclamantului îi revenea sarcina probei în revendicare - prezentarea unui titlu; că nu a opus un titlu valabil posesiei exercitate de pârâţi, care, deşi nu au nici ei un titlu valabil, beneficiază de prezumţia de proprietate instituită de dispoziţiile art. 1854 din Codul civil.

împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamantul N.N. şi intervenienta N.M., criticând-o ca fiind pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, invocând faptul că terenul în discuţie a fost cumpărat de reclamant de la părinţii săi, în anul 1997, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 204 din 22.01.1997, şi că terenul pe care ar trebui să-l stăpânească pârâţii este situat în str. G. nr. 10 şi nu în str. G. nr. 12 (terenul în litigiu).

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul Bucureşti - Secţia a lll-a civilă, prin Decizia civilă nr. 1921 IA din 1.06.2001, a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant N.N. şi intervenienta N.M., cu motivarea că apelanţii nu au făcut dovada dreptului lor de proprietate asupra terenului revendicat, deoarece din analiza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 204 din 22.01.1997, de care se prevalează, rezultă că vânzătorii nu le-au transmis acestora dreptul de proprietate asupra terenului de 1.000 mp, nici vânzătorii neavând un titlu de proprietate asupra acestui teren, în condiţiile în care nici părinţii reclamantului nu au parcurs procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991.

împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanţii N.N. şi N.M., considerând-o nelegală şi netemeinică.

în motivarea recursului, se arată că actul de vânzare-cumpărare privind casa, dependinţele şi terenul în suprafaţă de 1.000 mp face dovada dreptului de proprietate asupra terenului în discuţie, iar Comisia pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a refuzat reconstituirea dreptului de proprietate datorită acestui act autentificat la 22.01.1997. Şi primăria locală are aceeaşi poziţie, neexistând dovezi privind o trecere a acestui teren la stat. Instanţele au înlăturat nejustificat expertiza tehnică şi au ignorat lipsa pârâţilor de la interogatoriu, în condiţiile în care nu au analizat nici actul de vânzare-cumpărare.

Recursul este nefondat.

în actul de vânzare-cumpărare invocat de recurenţi ca titlu de proprietate s-a menţionat că terenul a fost dobândit de vânzători (N.R. şi N.T.) prin moştenire şi deţinut ca patrimoniu de peste 50 de ani (de la părinţi). Aşadar, vânzătorii nu aveau nici ei un titlu de proprietate asupra terenului vândut reclamantului, stăpânindu-l ca patrimoniu de fapt. Preluând imobilul în aceste condiţii (fără un titlu de proprietate), la rândul lor, recurenţii nu pot invoca prerogativele art. 480 din Codul civil în cadrul acţiunii în revendicare.

Nici adresele de la autorităţile locale nu pot suplini lipsa unui titlu de proprietate, în sensul art. 480 din Codul civil.

în aceste condiţii, corect a reţinut tribunalul că vânzătorii terenului nu au parcurs procedura specială prevăzută de Legea nr. 18/1991 sau procedura judiciară de drept comun pentru constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune, după caz, deci nu au transmis dreptul de proprietate recurenţilor în măsura în care acest drept să poată fi opus terţilor în cadrul unui litigiu de revendicare. Faptul că nici pârâţii nu au un titlu legal de proprietate nu este suficient pentru a duce la admiterea acţiunii în revendicare imobiliară.

în raport de cele reţinute mai sus, celelalte motive şi argumente nu mai prezintă relevanţă juridică.

în consecinţă, nefiind îndeplinite cerinţele art. 304 pct. 8 şi 9 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Acţiune în revendicare. Contract de vânzare-cumpărare. Imobil deţinut cu titlu de patrimoniu de fapt. Consecinţe