Acţiune în revendicare. Imobil naţionalizat pe numele altei persoane decât adevăratul proprietar. Efecte
| Comentarii |
|
Naţionalizarea nu produce efecte "in rem", ci "in personam", motiv pentru care preluarea unui imobil de către stat, pe numele altei persoane decât adevăratul proprietar, nu constituie urmarea unei erori materiale, ci o naţionalizare nelegală, astfel că statul nu a putut dobândi un drept de proprietate asupra apartamentului în cauză, care a intrat abuziv în posesia sa.
(Decizia nr. 2113 din 9 octombrie 2002 - Secţia a IV-a civilă)
Prin Sentinţa civilă nr. 2347 din 26.02.2001, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantelor P.E.F. şi B.G.E. formulată împotriva pârâţilor Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi S.C. "R." S.A.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că autorul reclamantelor, F.C., a fost proprietarul imobilului în litigiu, imobil ce a fost naţionalizat în baza Decretului nr. 92/1950. A mai reţinut că în listele anexe imobilul a fost naţionalizat pe numele altei persoane, T.C., însă reclamantele nu au răsturnat, prin probele administrate, prezumţia că, la data naţionalizării, proprietar nu mai era F.C., având în vedere că asupra imobilului fusese înscrisă în anul 1945 şi o ipotecă şi că nu s-a probat radierea ei la data naţionalizării, neavând relevanţă faptul că apartamentul este liber la data revendicării.
împotriva hotărârii au declarat apel reclamantele, cu motivarea că imobilul a trecut fără titlu în proprietatea statului, fiind naţionalizat pe numele altei persoane, şi că autorul a fost exceptat de la naţionalizare, fiind inginer. Au mai arătat că, în cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 1200 din Codul civil, întrucât prezenţa unui proprietar pe lista anexă a Decretului nr. 92/1950 nu reprezintă o prezumţie de proprietate, ci un act administrativ de aplicare a decretului. Au susţinut apelantele că au dovedit că autorul lor era proprietarul imobilului, fiind absurdă cerinţa de a dovedi existenţa dreptului de proprietate în fiecare moment al perioadei 1929- 1950, iar ipoteca nu duce la pierderea dreptului de proprietate, nefăcându-se dovada că autorul lor a pierdut acest drept prin executarea ipotecii în favoarea numitului T.C.
Analizând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate, tribunalul reţine următoarele:
Autorul reclamantelor, numitul F.C., a fost proprietarul imobilului situat în Bucureşti, str. C., sectorul 1, imobil dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare din 14.03.1929, din care la data naţionalizării rămăsese în proprietatea sa apartamentul nr. 1, acesta vânzând, în anul 1946, apartamentul nr. 2.
De asemenea, din extrasul de carte funciară depus la dosar rezultă că, în anul 1945, proprietarul deţinea la această adresă 3 apartamente, pe o suprafaţă de 1.923 mp.
Imobilul în litigiu a fost preluat de stat prin Decretul nr. 92/1950, pe numele T.C.
Deşi apelantele-reclamante au susţinut că imobilul a fost naţionalizat pe numele altei persoane, tribunalul apreciază că diferenţa dintre numele proprietarului şi numele ce figurează în actul de naţionalizare este rezultatul unei erori materiale de transcriere, F. - T., în condiţiile în care cele două nume au consonanţe asemănătoare, iar prenumele este identic. Având în vedere şi împrejurarea că, potrivit relaţiilor obţinute de la Serviciul Evidenţa Populaţiei, nu figurează înregistrată nici o persoană cu numele T.C., se poate prezuma că imobilul a fost naţionalizat de la adevăratul proprietar.
împotriva Deciziei civile nr. 1183/2002 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, prin care s-a respins ca nefondat apelul reclamantelor, au declarat recurs acestea din urmă.
în motivarea recursului s-a arătat că din extrasul de carte funciară depus la dosar rezultă că, în anul 1945, proprietarul deţinea în str. C., sectorul 1, 3 apartamente pe o suprafaţă de 1.923 mp şi că imobilul în cauză a fost preluat de stat prin Decretul nr. 92/1950 pe alt nume decât al adevăratului proprietar, anume de la T.C., fiind vorba în fapt de o preluare fără titlu a imobilului.
Se precizează că măsura naţionalizării a fost ilegală, contravenind Constituţiei din 1948, în vigoare la acea dată, cât şi art. 481 din Codul civil şi Protocolului adiţional nr. 1 al Convenţiei europene a drepturilor omului.
Recursul de faţă, care poate fi încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, este întemeiat şi va fi admis, pentru considerentele care vor urma.
Autorul reclamanţilor a fost proprietarul apartamentului nr. 1, situat în str. C., sectorul 1, conform actului de vânzare-cumpărare din 14.03.1929.
Acest apartament a fost preluat de stat prin Decretul nr. 92/1950, pe numele lui T.C., deci pe numele altei persoane decât adevăratul proprietar.
Naţionalizarea nu produce efecte "in rem", ci "in personam", motiv pentru care preluarea unui imobil de către stat în numele unei alte persoane decât adevăratul proprietar constituie o naţionalizare nelegală şi se poate conchide că statul nu a putut dobândi un drept de proprietate asupra apartamentului în cauză, care a intrat abuziv în posesia acestuia.
Motivarea tribunalului, în sensul că faptul că figurează în actul de naţionalizare o altă persoană ar fi numai urmarea unei erori materiale, este greşită, având în vedere că între numele "F." şi "T." nu există o aşa mare asemănare care să justifice o greşeală la transcriere.
De asemenea, din actele depuse la dosar reiese că autorul reclamantelor era exceptat de la naţionalizare, fiind inginer şi făcând parte din categoria exceptată de la naţionalizare.
Din actele dosarului reiese că F.C. a îndeplinit funcţia de inginer arhitect.
Totodată, din extrasul de carte funciară depus la dosar rezultă că, în anul 1945, proprietarul apartamentului în cauză, autorul reclamantelor, deţinea 3 apartamente pe o suprafaţă de teren, grevate de o ipotecă, dar nu s-a probat că s-ar fi pierdut această proprietate prin executarea garanţiei şi, ca atare, nu se poate susţine, fără dovezi, că acesta nu mai era proprietarul apartamentelor la data naţionalizării.
Faţă de aceste considerente, în urma admiterii recursului, s-a modificat decizia recurată şi, admiţând apelul, s-a schimbat în tot sentinţa civilă, admiţând acţiunea şi obligând pe pârâte să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie către reclamante apartamentul situat în str. C., sectorul 1, Bucureşti, conform art. 480 -481 din Codul civil.
| ← Acţiune în revendicare. Imobil preluat de stat fără titlu.... | Acţiune în revendicare. Imobil naţionalizat. Categorii... → |
|---|
