Adopţie. Desfacere. Condiţii. Efecte asupra numelui de familie al adoptatului
| Comentarii |
|
Instituţia desfacerii adopţiei poate avea consecinţe numai asupra numelui avut de adoptat la data încuviinţării adopţiei.
în ceea ce priveşte numele pe care adoptatul l-a dobândit prin căsătorie, urmează să-l păstreze ca urmare a căsătoriei şi nu a desfacerii adopţiei.
(Decizia nr. 1556 din 6 iunie 2002 - Secţia a III-a civilă)
Prin Sentinţa civilă nr. 246 din 4.03.2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a admis cererea de desfacere a adopţiei formulată de petenta B.L., în contradictoriu cu B.N., B.F. şi Primăria, a dispus desfacerea adopţiei reclamantei B.L., încuviinţată prin Decizia nr. 1022 din 22.09.1984, reclamanta urmând să păstreze numele dobândit prin căsătorie, şi a dispus efectuarea cuvenitelor menţiuni în registrele de stare civilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, din declaraţiile martorilor şi interogatoriul pârâţilor, că, datorită unor neînţelegeri dintre adoptată şi adoptatori, reclamanta a fost nevoită să părăsească domiciliul părinţilor adoptatori în urmă cu un an, reluând relaţia cu mama sa firească, de îngrijirea căreia se ocupă.
Prima instanţă a apreciat că raporturile dintre reclamantă şi părinţii adoptivi nu mai sunt specifice unei familii, în care să existe afecţiune, întrajutorare şi susţinere morală şi materială reciprocă, astfel încât, în conformitate cu dispoziţiile art. 22 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/1997, a dispus desfacerea adopţiei.
Au fost avute în vedere şi dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civilă.
împotriva sentinţei primei instanţe a promovat cererea de recurs la data de 26.04.2002 Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:
1) au fost încălcate dispoziţiile art. 22 alin. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/1997, care reglementează posibilitatea de desfacere a adopţiei şi condiţiile necesare pentru această sancţiune juridică; în ceea ce o priveşte pe reclamantă, care are calitate de persoană căsătorită, s-a susţinut că, întrucât aceasta nu şi-a exprimat nemulţumirea faţă de adoptatori timp de aproape 20 de ani, formularea cererii în această situaţie dovedeşte lipsă de seriozitate şi netemeinicia pretenţiei formulate;
2) hotărârea este nelegală şi cu privire la menţinerea numelui după desfacerea adopţiei; instanţa urma să stabilească revenirea la numele avut înainte de încuviinţarea adopţiei, fiind fără relevanţă asupra numelui dobândit prin căsătorie.
Recursul este nefondat.
Prima instanţă a apreciat în mod corespunzător probele administrate în cauză atunci când a concluzionat că raporturile dintre reclamantă şi părinţii adoptivi nu mai sunt specifice unei familii, datorită neînţelegerilor existente între aceştia şi care au avut ca efect reluarea legăturilor reclamantei cu părinţii fireşti.
împrejurarea că reclamanta este o persoană majoră şi căsătorită la data promovării acţiunii nu este de natură să dovedească neseriozitate în formularea cererii de desfacere a adopţiei, ci, dimpotrivă, reprezintă un argument în plus faţă de cele reţinute de prima instanţă, întrucât exprimă maturitate în analiza adevăratelor raporturi rezultate din adopţie, comparativ cu relaţiile cu familia firească.
în ceea ce priveşte numele de familie, pe care reclamanta l-a dobândit prin căsătorie şi pe care urmează să-l păstreze ca urmare a căsătoriei, şi nu a desfacerii adopţiei, Curtea apreciază că prima instanţă a apreciat corect, întrucât instituţia desfacerii adopţiei poate avea consecinţe numai asupra numelui de familie al reclamantei avut la data încuviinţării adopţiei.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat. (Judecator Ioana Surdescu)
| ← Adopţie. Neîndepiinirea condiţiei referitoare la garanţiile... | Tranzacţie. Recurs. Temeiul legal al desfiinţării... → |
|---|
