Tranzacţie. Recurs. Temeiul legal al desfiinţării hotărârilor anterioare
| Comentarii |
|
Articolul 304 din codul de procedură civilă nu conţine o prevedere care să permită desfiinţarea hotărârilor pronunţate la prima instanţă şi în apel, pentru ipoteza în care părţile au prezentat o tranzacţie în recurs, dar pentru că hotărârile anterioare nu mai pot fi menţinute în situaţia stingerii litigiului prin învoiala părţilor, urmează a se dispune anularea lor pe temeiul art. 247 alin. 5 din Codul de procedură civilă, a cărui aplicare este justificată de dispoziţiile art. 316 din Codul de procedură civilă, care prevăd că "dispoziţiile de procedură privind judecata în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol".
(Decizia nr. 242 din 29 ianuarie 2001 - Secţia a IV-a civilă)
Prin Sentinţa civilă nr. 17.869 din 16.10.2000, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis în parte atât acţiunea principală formulată în Dosarul nr. 11578/1997 de reclamantul M.R. împotriva pârâtelor G.C. şi G.G., cât şi acţiunea conexă din Dosarul nr. 9167/1998, formulată de reclamanta G.G., în calitate de succesoare în drepturi a defunctei M.E., reclamanta iniţială, decedată în timpul procesului, în contradictoriu cu pârâţii M.R. şi G.C., precum şi cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă G.C., iar drept consecinţă:
A dispus reducţiunea testamentului autentificat sub nr. 16350 din 19.07.1995, lăsat de defuncta M.E. în favoarea legatarei universale G.G., în limitele cotităţii disponibile.
A dispus raportarea la masa succesorală a donaţiilor făcute de defuncţi.
A constatat componenta masei succesorale rămase de pe urma defuncţilor M.N. şi M.E.
A constatat calitatea părţilor de moştenitori şi a dispus sistarea stării de indiviziune prin atribuirea de loturi în natură, compensate prin plata unei sulte de 25.101.891 lei de către reclamantul-pârât M.R. către pârâtele G.G. şi G.C.
A respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind anularea testamentului autentificat sub nr. 16350 din 19.07.1995.
în contra acestei sentinţe au declarat apel reclamantul M.R. şi pârâta G.C.
Conform Deciziei civile nr. 2191 din 21.09.2001, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ a respins, ca tardiv, apelul declarat de reclamant şi ca nefondat apelul pârâtei.
Decizia tribunalului a fost atacată cu recurs de către reclamantul M.R. şi pârâta G.G.
La termenul din 29.01.2002, părţile au înfăţişat instanţei o tranzacţie cuprinzând învoiala lor cu privire la partajarea bunurilor succesorale în litigiu şi au solicitat consfinţirea acesteia.
Deşi art. 304 din Codul de procedură civilă nu cuprinde o dispoziţie care să permită desfiinţarea hotărârilor pronunţate în fond şi în apel, pentru ipoteza în care părţile au încheiat o tranzacţie, stingerea litigiului conform învoirii părţilor trebuie recunoscută şi în faza procesuală a recursului, pentru a se da eficienţă principiului disponibilităţii, care guvernează procesul civil.
Deoarece hotărârile pronunţate în fond şi în apel nu mai pot fi menţinute în situaţia stingerii litigiului prin învoiala părţilor, Curtea urmează să dispună anularea lor, aplicând prin analogie dispoziţiile art. 247 alin. 5 din Codul de procedură civilă, conform cărora, în situaţia renunţării la drept, hotărârea primei instanţe va fi anulată, dispoziţii care, nefiind potrivnice judecăţii în recurs, îşi găsesc aplicabilitatea şi în această fază procesuală, potrivit art. 316 din Codul de procedură civilă.
în consecinţă, faţă de tranzacţia intervenită între părţi, Curtea va admite recursurile declarate de reclamantul M.R. şi pârâta G.G., va anula decizia tribunalului şi sentinţa judecătoriei şi, în baza art. 271 din Codul de procedură civilă, va lua act de tranzacţia părţilor, ce va alcătui dispozitivul hotărârii, conform art. 272 din Codul de procedură civilă.
| ← Adopţie. Desfacere. Condiţii. Efecte asupra numelui de familie... | Revizuire. Decizie a instanţei de apel, prin care s-a dispus... → |
|---|
