Bunuri comune. Partaj. Autoritate de lucru judecat. Un nou proces întemeiat pe dispoziţiile art. 404 din Codul de procedură civilă. Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
Potrivit principiului autorităţii de lucru judecat consacrat de art. 1201 din Codul civil şi caracterului său de ordine publică, statuat prin dispoziţiile art. 163 din Codul de procedură civilă, nu poate fi primită o nouă acţiune de partajare a bunurilor comune între aceleaşi părţi între care s-a purtat anterior un proces de partaj, finalizat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, cu susţinerea că ea ar fi admisibilă, în temeiul art. 404 din Codul de procedură civilă, şi cu motivarea că împlinirea termenului de prescripţie de 3 ani a executării primei hotărâri ar avea ca efect şi pierderea autorităţii sale de lucru judecat.
Dispoziţiile art. 404 din codul de procedură civilă reglementează contestaţia la executare şi soluţiile de admitere a acesteia, situaţie care nu se regăseşte în speţă, iar dispoziţiile art. 405 alin. 3 din Codul de procedură civilă prevăd că împlinirea termenului de prescripţie are ca efect pierderea puterii executorii, nu şi a autorităţii de lucru judecat.
(Decizia nr. 1444 din 28 mai 2002 - Secţia a lll-a civilă)
Prin Sentinţa civilă nr. 8837 din 23.10.2001, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul J.I., în contradictoriu cu pârâta J.D.P., prin care a solicitat partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, respectiv un apartament situat în Bucureşti şi o serie de bunuri mobile, pentru existenţa autorităţii de lucru judecat în cauză, potrivit Sentinţei civile nr. 1345 din 28.02.1996 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, rămasă definitivă şi irevocabilă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de judecată a constatat îndeplinite sensul triplei identităţi - de obiect, părţi în aceeaşi calitate şi aceeaşi cauză - care consacră principiul autorităţii de lucru judecat.
Nu a fost primită susţinerea că autoritatea de lucru judecat nu ar fi operat, întrucât sentinţa sus-menţionată nu a fost pusă în executare în termenul prevăzut pentru executare, deoarece efectul expirării acestui termen îl constituie doar împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a solicita executarea şi nu pierderea autorităţii de lucru judecat.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a lll-a civilă, prin Decizia civilă nr. 378/A din 7.03.2002, a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant J.l. împotriva sentinţei sus-menţionate.
în considerentele deciziei s-a reţinut că, în cauză, hotărârea pronunţată anterior de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti se bucură de autoritate de lucru judecat, fiind inadmisibilă reluarea judecăţii.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul J.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 din Codul de procedură civilă.
în motivarea recursului, s-a arătat că instanţele au ignorat dispoziţiile art. 404 din Codul de procedură civilă aplicabile în cauză, potrivit cărora hotărârea îşi poate pierde autoritatea de lucru judecat în termen de 3 ani, legiuitorul apreciind astfel ca admisibilă acţiunea, iar instanţele au greşit considerând că hotărârile în partaj nu sunt susceptibile de executare, decât pentru obligarea la sultă şi la cheltuieli de judecată.
întrucât nu s-a executat în termenul de prescripţie prevăzut de lege, hotărârea şi-a pierdut autoritatea de lucru judecat, astfel că urmează a fi primită o nouă acţiune de partajare a bunurilor comune.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului, şi trimiterea cauzei, potrivit art. 312 alin. 5 din Codul de procedură civilă, instanţei de apel, în rejudecare, prin evocarea fondului. Recursul este nefondat.
Curtea a constatat că, în mod temeinic şi legal, au reţinut, atât instanţa de apel, cât şi prima instanţă, că o nouă acţiune de partajare a bunurilor comune, între aceleaşi părţi, în care se ridică aspecte legate de reverificarea contribuţiei părţilor la dobândirea apartamentului, care a şi trecut în proprietatea pârâtei cu titlu irevocabil, şi a celorlalte bunuri comune, şi rediscutarea dreptului la sulta datorată, este inadmisibilă, întrucât aceste aspecte au fost soluţionate prin Sentinţa civilă nr. 1345/1996 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, în mod definitiv şi irevocabil.
Hotărârea de partaj nu se situează în categoria hotărârilor care îşi pierd autoritatea de lucru judecat, după expirarea termenului de prescripţie de 3 ani, prevăzut pentru punerea în executare a dispoziţiilor hotărârii, efectul fiind doar cel privitor la prescripţia dreptului de a mai solicita executarea.
Dispoziţiile art. 404 din Codul de procedură civilă invocate nu vizează o situaţie similară speţei de faţă, ci situaţia repunerii în discuţie a titlului executoriu într-o contestaţie la executare, care nu se regăseşte în speţă.
Răsturnarea puterii de lucru judecat, printr-o reluare a judecăţii într-o nouă acţiune de partaj între părţi, determină o instabilitate a raporturilor juridice civile, care, odată stabilite printr-o hotărâre judecătorească cu caracter definitiv şi irevocabil, intră în sfera raporturilor de ordine publică, pe care părţile nu o pot modifica nici în situaţia în care ar exista acordul lor.
în consecinţă, potrivit art. 312 din Codul de procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
| ← Bunuri comune. Partaj. Caracterizarea plăţii făcute de către... | Bunuri comune. Partaj. Achitarea anticipată, de către un... → |
|---|
