Atribuirea beneficiului contractului de închiriere. Soţi

Comentarii

0

divorţaţi

i i

Legea nr. 114/1996, republicată, art. 27

în cazul părăsirii definitive a domiciliului de titularul contractului de închiriere, închirierea continuă în beneficiul altei persoane care a avut acelaşi domiciliu cu titularul, cel puţin un an, şi care a fost înscrisă în contract. Condiţia cerută de art. 27 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 114/1996 este îndeplinită pentru unul dintre soţi şi atunci când căsătoria este desfăcută prin divorţ.

Decizia civilă nr. 174 din 24 aprilie 2009

Prin sentinţa civilă nr. 4475/10.04.2008, pronunţată de Judecătoria Iaşi, s-a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, s-a admis acţiunea formulată, astfel cum a fost completată de reclamanta L.(fostă G.)D., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul local Iaşi şi G.F.; s-a dispus transferul contractului de închiriere nr. 7/572/16.07.1984 cu privire la imobilul din Iaşi, de pe numele lui G.F., pe numele reclamantei; s-a dispus atribuirea, în mod definitiv, către reclamantă a beneficiului folosinţei spaţiului de locuit sus-menţionat şi evacuarea pârâtului G.F.

în considerentele sentinţei s-a arătat că prin cererea adresată Judecătoriei Iaşi, completată ulterior, reclamanta a chemat în judecată pârâţii Consiliul local laşi şi G.F., solicitând transferarea contractului de închiriere nr. 7/572/16.07.1984, cu privire la imobilul din Iaşi, de pe numele pârâtului G.F., pe numele său, atribuirea în mod definitiv, a beneficiului folosinţei respectivului spaţiu de locuit, cu evacuarea pârâtului G.F. din imobil.

Instanţa de fond a reţinut că reclamanta a locuit împreună cu pârâtul G.F. încă înainte de încheierea căsătoriei lor la 04.11.1985, dar după căsătorie au subînchiriat garsoniera, locuind o perioadă de timp de 3 ani, cum a rezultat din declaraţia martorei M.M., în altă parte, respectiv la martora D.D. şi la cumnata acesteia.

însă din declaraţiile martorilor a rezultat că, între anii 1988-1990, reclamanta şi pârâtul G.F. au locuit în calitate de soţi, împreună cu copiii lor, în garsoniera respectivă, şi după ce în anul 1990 pârâtul G.F. a plecat definitiv din garsonieră, reclamanta a continuat să locuiască împreună cu copiii în garsonieră, prin hotărârea de divorţ fiindu-i atribuit beneficiul folosinţei locuinţei, până la soluţionarea partajului bunurilor comune.

Conform adresei nr. 5202/20.02.2008 a municipiului Iaşi - D.A.P.P.P. aflată la dosar, în perioada 1985-31.01.2008, reclamanta a fost cea care a achitat chiria pentru garsonieră.

Primăria municipiului Iaşi, prin adresa nr. 13.894/01.08.2002, aflată la dosar, a comunicat reclamantei că după obţinerea unei sentinţe definitive şi

executorii prin care i se atribuie beneficiul contractului de închiriere, cu evacuarea soţului din locuinţă, urma să se prezinte pentru înnoirea contractului de închiriere.

Potrivit deciziei nr. 16/2007 a Curţii de Apel Iaşi, aflată la dosar, în prezenţa existenţei unor cereri concurente de atribuire a beneficiului contractului de închiriere a imobilului ale mai multor beneficiari potenţiali, a intervenit instanţa judecătorească şi a stabilit persoana îndreptăţită a continua închirierea.

Cum cererea copiilor soţilor G., de transferare a contractului de închiriere pe numele lor, a fost respinsă irevocabil de instanţe, mai exista doar cererea reclamantei. în cauză erau aplicabile dispoziţiile art. 27 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 114/1996, cu modificările ulterioare, care prevăd că, în cazul părăsirii definitive a domiciliului de titularul contractului de închiriere, închirierea continuă în beneficiul altor persoane care au avut acelaşi domiciliu cu titularul cel puţin un an şi care au fost înscrise în contractul de închiriere.

Faţă de aceste considerente, instanţa a respins excepţiile, iar pe fond a admis acţiunea aşa cum a fost completată ulterior, dispunând în sensul celor solicitate de reclamantă.

Tribunalul Iaşi, prin decizia civilă nr. 732 din 5.11 2008, a respins apelul declarat de pârâtul G.F. şi a păstrat sentinţa judecătoriei. A fost respins ca tardiv formulat apelul declarat de pârâtul Consiliul local al municipiului Iaşi împotriva aceleiaşi sentinţe.

Pronunţând această decizie, tribunalul a reţinut că, potrivit contractului de închiriere nr. 7/572 din 15.07.1984, începând cu aceeaşi dată, G.F. a închiriat de la I.G.C.L. Iaşi apartamentul nr. 4, situat în Iaşi, până la 15.07.1988. Alături de titularul contractului de închiriere, în fişa anexă la acesta figurau şi membrii familiei sale, G.D., G.F., G.F.-M. şi G.D. La expirarea termenului contractului, locaţiunea a continuat, deşi nu a operat o încheiere a unui nou contract.

Prin sentinţa civilă nr. 450/15.01.2003, pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. 22742/2001, s-a pronunţat divorţul soţilor G., dispunându-se ca reclamanta să revină la numele de L. Totodată, i-au fost încredinţaţi cei trei copii rezultaţi din căsătorie şi i s-a atribuit beneficiul folosinţei spaţiului de locuit din Iaşi. La momentul divorţului pârâtul G.F. nu mai locuia în imobilul menţionat (potrivit domiciliului indicat în hotărârea judecătoriei), dovadă în acest sens şi înscrisul intitulat „act de constatare”, întocmit la 12.12.2002 de reprezentanţii Primăriei municipiului Iaşi, act potrivit căruia în apartamentul în litigiu locuia doar reclamanta şi cei trei copii. Calitatea procesuală a reclamantei în cauză a fost conferită de calitatea de chiriaş, potrivit fişei anexe la contractul de închiriere, membrii familiei având aceleaşi drepturi locative ca şi titularul contractului. Prin urmare, în mod corect prima instanţă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active.

Potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 114/1996, în cazul părăsirii definitive a domiciliului de titularul contractului de închiriere sau al decesului acestuia, închirierea continuă în beneficiul soţului sau al soţiei, dacă a locuit împreună cu titularul, al descendenţilor sau al ascendenţilor, dacă au locuit împreună cu acesta, în beneficiul altor persoane care au avut acelaşi domiciliu cu titularul cel puţin un an şi care au fost înscrise în contractul de închiriere.

în condiţiile în care pârâtul-titular al contractului de închiriere a părăsit domiciliul de cel puţin 6 ani, iar reclamanta a continuat să locuiască în imobil, fiind înscrisă în contractul de închiriere, s-a reţinut că închirierea a continuat în beneficiul reclamantei, în baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 114/1996. De altfel, din adresa nr. 4107/4.02.2005 emisă de Direcţia de Administrare a Patrimoniului Public şi Privat din cadrul municipiului laşi, rezulta că în perioada 1.05.1985-1.07.1993, chiria lunară a figurat pe numele L.D., iar în perioada 1.07.1993-1.01.2001, pe numele G.D. Adresa menţionată atesta faptul că plata chiriei a fost efectuată de L./G.D., în calitate de chiriaşă.

Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei, dispunând transferul contractului de închiriere pe numele reclamantei, conform art. 27 alin. (2) din Legea nr. 114/1996.

Sentinţa primei instanţe i-a fost comunicată Consiliului local laşi la 19 mai 2008, iar apelul a fost promovat la 5.06.2008, peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 284 C. proc. civ. Aşa fiind, în baza art. 103 alin. (1) C. proc. civ., s-a respins ca tardiv formulat apelul Consiliului local al municipiului laşi.

Pârâtul G.F. a declarat recurs, considerând că decizia tribunalului este nelegală şi netemeinică pentru motivul înscris în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

în dezvoltarea motivului de recurs, recurentul-pârât a susţinut că tribunalul a aplicat greşit dispoziţiile art. 27 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 114/1996, deoarece la data semnării contractului de închiriere nu era căsătorit cu reclamanta-intimată, contractul fiind semnat numai de el, în calitate de titular. Recurentul a învederat că a divorţat de L.D. în anul 2003, iar aceasta a solicitat să i se atribuie beneficiul contractului de închiriere a apartamentului din litigiul dedus prezentei judecăţi.

Prin sentinţa civilă nr. 13117 din 19.11.2003, acţiunea fostei soţii a fost respinsă motivat de faptul că nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 27 lit. a) din Legea nr. 114/1996, întrucât aceasta nu a dobândit drepturi locative proprii.

Recurentul a apreciat că ambele instanţe au greşit atunci când au reţinut că reclamanta ar fi fost înscrisă în contractul de închiriere, instanţa de recurs urmând să constate că aceasta nu avea dreptul de a solicita atribuirea folosinţei spaţiului de locuit, câtă vreme nu avea un drept locativ propriu, lipsa unui drept locativ propriu făcând ca reclamanta să nu aibă nici calitate procesuală activă în cauză. Mai mult, potrivit cărţii de identitate, recurentul avea domiciliul la apartamentul din contractul de închiriere.

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de susţinerile părţilor, de ansamblul materialului probator şi de prevederile legale incidente, curtea de apel a reţinut că recursul nu este întemeiat.

Astfel, curtea a constatat că prin cererea cu care a învestit instanţa de fond, reclamanta L.D. a solicitat în contradictoriu cu G.F. şi Consiliul local laşi transferarea contractului de închiriere a apartamentului nr. 4 din Iaşi, de pe numele pârâtului G.F., pe numele său, atribuirea definitivă a beneficiului folosinţei spaţiului de locuit şi evacuarea fostului soţ din acest apartament.

Curtea a reţinut că recurentul s-a căsătorit cu L.D. la data de 4.11.1985, însă prin sentinţa civilă nr. 450 din 15.01.2003 a Judecătoriei Iaşi, căsătoria a fost desfăcută. Prin aceeaşi sentinţă s-a atribuit fostei soţii beneficiul folosinţei spaţiului de locuit situat în Iaşi, până la lichidarea comunităţii de bunuri dintre păiţi.

Potrivit art. 27 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 114/1996, în cazul părăsirii definitive a domiciliului de titularul contractului de închiriere, închirierea continuă în beneficiul altor persoane care au avut acelaşi domiciliu cu titularul cel puţin un an şi care au fost înscrise în contractul de închiriere. în prezenta cauză, cele două instanţe au reţinut corect că reclamanta-intimată îndeplinea cele două condiţii impuse de lege.

Astfel, curtea a constatat că reclamanta a locuit împreună cu soţul său, titular al contractului de închiriere, în apartamentul nr. 4, începând cu anul 1988, acest aspect fiind reţinut de instanţa de fond şi necontestat de recurent. Prin motivele de recurs, G.F. a criticat hotărârea instanţei de apel sub aspectul îndeplinirii celei de-a doua condiţii impuse de lege, respectiv ca intimata să fie înscrisă în contractul de închiriere. Contrar susţinerilor recurentului, curtea a constatat a fi îndeplinită şi această condiţie, în acest sens reţinând că iniţial, în contractul de închiriere a apartamentului din litigiul dedus judecăţii a figurat înscris numai G.F., în calitate de titular, dar prin cererea nr. 10886 din 22 mai 2000, G.F. a solicitat Consiliului local Iaşi includerea în contractul de închiriere şi a soţiei - G.D. - şi a copiilor: L.I. şi G.M.-C., recunoscând astfel că soţia şi copiii săi aveau drepturi locative proprii în apartamentul nr. 4. Urmare a cererii recurentului, L.D. a fost inclusă în contractul de închiriere, în anexa „Titularul contractului de închiriere şi membrii familiei care locuiesc împreună cu acesta”. Din copia cărţii de identitate a reclamantei-intimate a rezultat că aceasta avea domiciliul la adresa apartamentului din litigiu, cartea de identitate fiind eliberată la 23.04.1996.

Prin întâmpinarea formulată la instanţa de fond, administratorul spaţiului de locuit - Consiliul local Iaşi - a recunoscut, de asemenea, că L.D. avea un drept locativ propriu în apartamentul în litigiu.

în consecinţă, reclamanta-intimată îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 27 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 114/1996, pentru a continua închirierea spaţiului de locuit ce a fost părăsit definitiv de recurent, astfel că motivul de recurs înscris în art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu era operant în speţă.

împrejurarea că în cartea de identitate a recurentului era consemnat că domiciliul acestuia se afla la apartamentul din litigiu nu a prezentat relevanţă juridică, atât timp cât acesta a părăsit definitiv domiciliul, iar fosta sa soţie îndeplinea condiţiile cumulative prevăzute de lege pentru a continua locaţiunea.

Faţă de cele ce preced, în baza art. 312 alin. (1) teza a Il-a C. proc. civ., curtea de apel a respins recursul declarat de G.F., menţinând decizia atacată.

<

Vezi şi alte speţe de drept civil: