Restrângerea dreptului la liberă circulaţie în statele Uniunii Europene

Comentarii

0

Legea nr. 248/2005, art. 38

Măsura restrângerii dreptului la liberă circulaţie în statele membre ale Uniunii Europene poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică, fiind supusă condiţiilor prevăzute de art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE.

Decizia civilă nr. 21 din 4 februarie 2009

Prin sentinţa civilă nr. 1297 din 30 octombrie 2008 a Tribunalului Vaslui, s-a respins acţiunea civilă formulată de Direcţia Generală de Paşapoarte, în contradictoriu cu pârâtul.

Pentm a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut în esenţă că pârâtul nu se afla în situaţiile expres şi limitativ prevăzute de norma comunitară - art. 27 din Directiva 2004/38/CE - măsura solicitată neimpunându-se, deoarece s-ar încălca principiul proporţionalităţii raportat exclusiv la conduita persoanei în cauză.

împotriva acestei sentinţe a introdus apel Direcţia Generală de Paşapoarte din cadml Ministemlui Administraţiei şi Internelor, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică pentm următoarele motive:

în condiţiile existenţei principiilor preeminenţei dreptului comunitar şi al aplicării directe a acestuia, aplicarea măsurii restrângerii exerciţiului dreptului la liberă circulaţie în străinătate a unui cetăţean român este regie-mentată de art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 şi este condiţionată doar de retumarea acelui cetăţean dintr-un alt stat în baza unui acord de readmisie încheiat de România cu acel stat şi dacă acel cetăţean a încălcat legislaţia statului de unde a fost retumat.

Apelanta a menţionat că intimatul a fost îndepărtat din Suedia la 28 august 2008, în baza acordului de readmisie încheiat cu România, conform talonului întocmit de lucrătoml Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră pe motivul „muncii la negm, fără forme legale”. Mai mult, apelanta a invocat o adresă a Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din care rezulta că intimatul a fost condamnat pentm săvârşirea mai multor infracţiuni. în aceste condiţii, apelanta a susţinut că existau dovezi că s-ar fi pus în pericol ordinea publică, siguranţa şi sănătatea, pentru a restricţiona libertatea de circulaţie a intimatului, aspect reglementat atât de legea specială invocată, de Acordul de readmisie aprobat prin Legea nr. 642/2001 şi art. 53 din Constituţie.

Apelanta a arătat că faţă de situaţia concretă menţionată, nu se putea susţine că măsura restrângerii dreptului la liberă circulaţie în străinătate a persoanelor ce au fost retumate dintr-un stat, în baza unui acord de readmisie încălca prevederile din Constituţie sau alte instmmente juridice internaţionale.

Curtea a constatat că apelul nu este fondat, sentinţa apelată fiind legală şi temeinică.

Prin acţiunea introductivă de instanţă, D.G.P. Bucureşti a solicitat restrângerea dreptului la liberă circulaţie în Suedia, pe o perioadă de 3 ani, a pârâtului-intimat, ca urmare a faptului că acesta a fost retumat din această ţară, la 28 august 2008, în baza acordului de readmisie încheiat de România cu Suedia şi aprobat prin Legea nr. 642/2001, pe motiv că a fost găsit muncind fără forme legale.

Reclamanta-apelantă a depus declaraţia pârâtului-intimat, prin care arăta că a plecat din ţară pe 8 iulie 2008 şi a fost găsit în Suedia, fără forme legale, la 28 august 2008, dar că nu a ştiut că trebuia să se prezinte la poliţie, în acel stat, pentm a cere drept de şedere şi talonul cu datele personale, de identificare a sa.

România a devenit membră a Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 2007, astfel că în mod corect tribunalul a analizat situaţia de fapt a pârâtului-intimat în raport cu noua ordine juridică din România, determinată de dobândirea calităţii de membru U.E.

în atare condiţii, aplicabilitatea dispoziţiilor din legea internă se examinează prin raportare la normele comunitare cu privire la libertatea de circulaţie şi de şedere a cetăţenilor U.E., compatibilitatea normei interne cu cea comunitară, în ceea ce priveşte excepţia de la principiul libertăţii cetăţeanului român de a ieşi din ţară, în scopul de a călători pe teritoriul

Suediei şi identificarea normei juridice aplicabile în ceea ce priveşte restrângerea acestui drept.

Potrivit dispoziţiilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, restrângerea dreptului la liberă circulaţie a cetăţenilor români în străinătate poate fi dispusă pe o perioadă de 3 ani, numai în condiţiile şi cu privire la persoana ce a fost retumată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie. Această normă este incompatibilă cu dispoziţiile art. 6 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European, care prevăd că cetăţenii Uniunii Europene au dreptul de şedere pe teritoriul altui stat membru pe o perioadă de cel mult 3 luni, fără nicio altă formalitate. Or, în speţă, din talonul întocmit de lucrătorul Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră şi din declaraţia pârâtului-intimat, singurele dovezi existente la dosar, a rezultat că acesta a plecat din România prin punctul Nădlac, la 8 iulie 2008, şi faţă de dispoziţiile art. 6 din Directiva 2004/38/CE avea dreptul să rămână în Suedia timp de 3 luni, fără nicio altă formalitate. în aceste condiţii, cum norma comunitară are prioritate, curtea a constatat că în speţă nu s-au încălcat aceste dispoziţii, atât timp cât a fost retumat la 28 august 2008, nedepăşindu-se temienul prevăzut în art. 6 al Directivei 2004/38/CE.

Mai mult, în speţă corect a reţinut tribunalul că nu au fost întrunite nici cerinţele art. 27 din aceeaşi directivă, text ce prevede situaţiile de excepţie în care se poate dispune restrângerea dreptului la liberă circulaţie respectiv ordinea, siguranţa sau sănătatea publică.

Faptul că un cetăţean al unui stat membru al UE a fost retumat la o lună şi douăzeci de zile de la data intrării în Suedia, pe motiv că muncea fără forme legale, nu a putut fi încadrat în niciuna dintre excepţiile limitativ şi expres prevăzute de norma comunitară, care are prioritate conform Constituţiei, atât faţă de norma internă, care nu este conformă, cât şi faţă de dispoziţiile unui acord de readmisie încheiat anterior datei de la care România a devenit stat membru al UE.

Aşa fiind, constatând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, curtea de apel a respins apelul.

<

Vezi şi alte speţe de drept civil: