Cauze de revocare pentru ingratitudine. Existenţa doar a unei stări tensionate între părţi
| Comentarii |
|
C. civ., art. 831
I. Prima instanţă a reţinut că, prin contractul de donaţie autentificat la notariatul de Stat Sector 5 Bucureşti, A.C., în prezent decedat, şi
B.D., reclamanta din prezenta cauză, în calitate de donatori au donat către G.E., pârâta din prezenta cauză şi fiica celor doi donatori, în calitate de donatară, imobilul situat în Bucureşti, compus din două camere, sală, bucătărie, grup sanitar.
S-a reţinut în cuprinsul contractului de donaţie că la data autentificării actului donatoarea a fost asistată de curator, iar donaţia a fost evaluată la suma de 10.721 lei. Se mai precizează că donaţia se face cu scutire de raport şi că donatarii cunosc dispoziţiile art. 841 C. civ. cu privire la rezerva descendenţilor.
Cererea de revocare a donaţiei este întemeiată pe ingratitudinea pârâtei donatar faţă de donator.
Articolul 831 C. civ. prevede în mod expres şi limitativ cauzele de revocare a donaţiei pentru ingratitudine, respectiv atentat la viaţa donatorului, delicte, cruzimi sau injurii grave şi refuzul de alimente. Acţiunea în revocare pentru ingratitudine este o pedeapsă civilă, este o acţiune personală, iar titularul acţiunii îl poate ierta pe donatar, acţiunea putând fi introdusă doar împotriva autorului faptei şi nu produce efecte retroactive faţă de terţi.
Din declaraţia dată de martorul N.I., instanţa de fond a reţinut că „pârâta nu s-a îngrijit de reclamantă şi nu l-a vizitat pe tatăl ei bolnav venind doar la înmormântarea acestuia” şi că pârâta a ameninţat cu demolarea casei şi chiar cu moartea.
Martorul S.E. a declarat că „concubinul pârâtei l-a ameninţat pe tatăl acesteia imobilizat la pat că va băga buldozerul peste casă” şi că „pârâta i-a adresat mamei sale injurii pe care nu le poate reproduce, ultimele expresii cu caracter insultător fiind adresate la un parastas de pe urma defunctului”.
Instanţa a mai reţinut că cele invocate de reclamantă nu se circumscriu cazurilor de revocare a donaţiei prevăzute de art. 831 pct. 2C. civ., respectiv delicte, cruzimi sau injurii grave.
Expresiile pe care un martor le-a auzit că ar fi fost adresate de pârâtă reclamantei, fiind calificate de acest martor ca injurioase, iară însă să le poată specifica, nu se circumscriu gravităţii prevăzute de textul legal referitor la injurii. Din lecturarea declaraţiilor martorilor nu rezultă elemente care să demonstreze injuriile grave care să justifice revocarea donaţiei. De asemenea, nu s-au produs dovezi în sensul că „faptele” pârâtei ar fi fost comise cu intenţie. Mai mult, în raport de declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, instanţa reţine că s-a relevat doar existenţa unei stări tensionate între părţi şi chiar a unor certuri, care însă s-au manifestat izolat în contextul relaţiilor dintre reclamantă şi pârâtă - mamă şi fiică - şi nu au fost atât de grave încât să atragă revocarea contractului de donaţie.
II. împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, arătând că la primul termen de judecată în faţa instanţei de fond, intimata-pârâtă s-a prezentat personal şi a afirmat că este de acord cu cererea formulată, recunoscându-i pretenţiile.
însăşi pasivitatea în care intimata-pârâtă a stat, faptul că nu a formulat întâmpinare, nu a solicitat administrarea unor probe în apărare demonstrează că recunoaşte ca fiind adevărate motivele de ingratitudine invocate.
Tribunalul a reţinut că apelul este nefondat, respingându-1 ca atare.
în ce priveşte admisibilitatea mărturisirii judiciare făcute de către pârâtă, Tribunalul a reţinut că aceasta ia forma unei mărturisiri calificate, prin care, pe lângă faptul invocat de către reclamantă, pârâta mai recunoaşte şi alte împrejurări aflate în strânsă conexiune cu faptul alegat.
Astfel, mărturisirea spontană a pârâtei nu îmbracă forma unei mărturisiri judiciare simple, situaţie în care problema indivizibilităţii mărturisirii judiciare nu se pune, or, având în vedere caracterul calificat al acesteia şi ţinând cont de indivizibilitatea mărturisirii judiciare privită ca mijloc de probă, instanţa de fond în mod corect nu a dat eficienţă probatorie acestui mijloc de probă.
Astfel, pârâta a arătat că este de acord cu admiterea cererii reclamantei, însă a arătat faptul că nu i-a adus injurii mamei sale.
Cât priveşte motivul de apel legat de pasivitatea procesuală a pârâtei, Tribunalul învederează faptul că părţile sunt libere să disciplineze maniera procesuală în care vor acţiona, efectuarea sau nu a unui act de procedură, cu excepţia celor strict şi imperativ determinate de lege, neavând relevanţă în ce priveşte regimul probator şi consecinţele procedurale incidente în cauză.
Prima instanţă de fond în mod corect a reţinut lipsa de substanţă probatorie a depoziţiilor martorilor în sensul dorit de către reclamantă, precum şi faptul că aceste depoziţii nu au relevat împrejurări de fapt care să se circumscrie dispoziţiilor legale prevăzute de art. 831 C. civ.
Elementele de fapt relevate de martorii audiaţi în cauză nu denotă o gravitate şi o substanţă care să determine revocarea donaţiei pentru ingratitudine, situaţiei de fapt cu privire la atitudinea pârâtei faţă de reclamantă îi lipseşte aptitudinea de a ameninţa şi de a alarma, de a avea o anumită concizie, astfel încât toate aceste împrejurări să reprezinte ingratitudinea prevăzută de art. 831 C. civ.
Tribunalul învederează că expresiile pe care un martor le-a auzit că ar fi fost adresate de pârâtă reclamantei, fiind calificate de acest martor ca injurioase, fără ca acestea să fie arătate în concret, nu se circumscriu gravităţii prevăzute de textul legal referitor la injurii. Din analiza declaraţiilor martorilor nu rezultă elemente care să demonstreze injuriile grave care să justifice revocarea donaţiei.
Mai mult, în raport de declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, instanţa reţine că s-a relevat doar existenţa unei stări tensionate între părţi şi chiar a unor certuri, care însă s-au manifestat izolat în contextul relaţiilor dintre reclamantă şi pârâtă - mamă şi fiică - şi nu au fost atât de grave încât să atragă revocarea contractului de donaţie.
Trib. Bucureşti, s. a V-a civ., decizia nr. 791 din 1 iunie 2009,
nepublicată
| ← Revocare pentru nerespectarea dreptului de uzufruct viager şi... | Admisibilitatea clauzei de reîntoarcere a bunurilor donate sub... → |
|---|
