Revocare pentru nerespectarea dreptului de uzufruct viager şi pentru ingratitudine. Introducerea unei persoane străine în imobilul donat. Instanţa competentă teritorial
Comentarii |
|
C. civ., art. 829, art. 831
I. Prin acţiunea înregistrată la data de 2 februarie 2007, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5, reclamantul G.M. a chemat în judecată pe pârâtul G.R., solicitând instanţei pronunţarea unei sentinţe prin care să se dispună revocarea contractului de donaţie autentificat de BNP M.N.G., pentru nerespectarea dreptului de uzufruct viager al reclamantului şi pentru ingratitudine.
Prin sentinţa civilă nr. 1642/14 martie 2007, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată de pârât, şi, pe cale de consecinţă, a dispus declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Bolintin Vale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, atâta timp cât în contractul de donaţie nu există o clauză în care să se fi stipulat locul unde obligaţia urmează să fie executată, iar acţiunea formulată de reclamant este o acţiune personală, care exclude aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 13 C. proc. civ., competenţa teritorială pentru soluţionarea cauzei în primă instanţă aparţine, conform dispoziţiilor art. 5 C. proc. civ., instanţei de la domiciliul pârâtului, respectiv Judecătoriei Bolintin Vale.
Soluţionând pe fond acţiunea formulată de reclamant, Judecătoria Bolintin Vale a pronunţat sentinţa civilă nr. 780/18 martie 2009, prin care a admis acţiunea, a dispus revocarea contractului de donaţie autentificat de BNP M.N.G., având ca obiect transmiterea cu titlu gratuit a nudei proprietăţi asupra apartamentului nr. 6 situat în Bucureşti, şos. A. nr. 8, bl. L.3, sector 5, a cotei indivize din suprafaţa de folosinţă comună a imobilului şi a terenului aferent apartamentului în suprafaţă de 11,08 mp; a repus părţile în situaţia anterioară încheierii contractului, bunul imobil urmând să reintre în proprietatea şi folosinţa exclusivă a reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 12 octombrie 2004, reclamantul a încheiat cu pârâtul contractul de donaţie, prin care a transmis acestuia, cu titlu gratuit, apartamentul nr. 6 situat în Bucureşti, şos. A. nr. 8, bl. L.3, sector 5, terenul aferent în suprafaţă de 11,08 mp şi cota indiviză din suprafaţa de folosinţă comună a imobilului, donatorul rezervându-şi dreptul de uzufruct viager asupra întregului apartament.
în continuare, s-a reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 8507/18 noiembrie 2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul G.M., împotriva pârâţilor
G.R. şi M.N. şi s-a dispus evacuarea pârâtului M.N. din apartamentul donat de către reclamant pârâtului din prezenta cauză.
S-a considerat de instanţa de fond că această hotărâre judecătorească, coroborată şi cu adeverinţa eliberată de asociaţia de proprietari a blocului în care este situat apartamentul donat, dar şi cu răspunsurile la interogatorii şi declaraţiile martorilor dovedesc încălcarea de către pârât a dreptului de uzufruct pe care reclamantul şi l-a rezervat prin convenţia de donaţie şi impun revocarea acestui contract, pentru neîn-deplinirea sarcinilor de către pârât.
II. Instanţa de apel a reţinut că prin cele două cereri de chemare în judecată, conexate la instanţa de fond, intimatul-reclamant a solicitat revocarea contractului de donaţie încheiat cu apelantul-pârât pentru nerespectarea de către acesta din urmă a condiţiilor contractuale şi pentru ingratitudine, invocând faptele pârâtului de a nu-i fi respectat uzufructul viager, prin aceea că a permis altor persoane să locuiască în imobil şi de a-l fi jignit în pofida gravelor probleme de sănătate.
în continuare, instanţa a reţinut că, deşi dispoziţiile art. 829 şi art. 831 C. civ. reglementează revocarea donaţiei pentru neîndepli-nirea condiţiilor cu care s-a făcut şi pentru ingratitudine, acţiunea reclamantului nu trebuia admisă de către instanţa de fond, deoarece din probele administrate nu a rezultat culpa apelantului-pârât în introducerea unor persoane străine în imobilul donat. Din contră, s-a reţinut că dintr-un proces-verbal de constatare a contravenţiei rezultă fapta reclamantului de a fi găzduit persoane în imobil, fără întocmirea de forme legale, atât înainte, cât şi după încheierea contractului de donaţie.
Depoziţiile martorilor audiaţi la propunerea intimatului-reclamant au fost interpretate de Tribunal ca neavând suficientă relevanţă în cauză, nici sub aspectul tulburării folosinţei şi nici sub aspectul comportamentului nepotrivit al pârâtului faţă de reclamant, deoarece aceştia au relatat fie împrejurări pe care nu le-au perceput personal, fie un incident izolat, din care nu rezultă însă un comportament de natură a contura gravitatea faptelor prevăzute de art. 831 C. civ.
în consecinţă, Tribunalul a apreciat că în mod eronat instanţa fondului a constatat nerespectarea culpabilă a condiţiei contractuale, câtă vreme din dovezi nu a rezultat cu certitudine şi în mod elocvent faptul că pârâtul, după încheierea contractului, nu a permis folosinţa imobilului de către donatorul reclamant sau a intervenit în mod abuziv în această folosinţă.
Tribunalul a considerat că este nedovedită şi pretenţia ingratitudinii de care ar fi dat dovadă apelantul-reclainant, reţinând că, din probele administrate în cauză, a rezultat, cel mult, că relaţiile dintre părţi au o încărcătură emoţională, fără evidenţa unei conduite necorespunzătoare din partea pârâtului.
III. La termenul de judecată din data de 3 mai 2010, instanţa de recurs a pus în discuţia părţilor inadmisibilitatea, motiv de ordine publică — necompetenţa teritorială a Judecătoriei Bolintin Vale, invocat de recurentul-reclamant prin apărător, având în vedere faptul că problema juridică privind instanţa competentă teritorial şi material să soluţioneze pricina în primă instanţă a fost dezlegată irevocabil în prezenta cauză prin hotărârile judecătoreşti pronunţate în primul ciclu procesual, respectiv sentinţa civilă nr. 1642/14 martie 2007, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, irevocabilă prin decizia civilă nr. 770/R/18 mai 2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IH-a civilă.
Faţă de această excepţie, apărătorul recurentului-reclamant a învederat că nu înţelege să mai susţină motivul de ordine publică invocat verbal la termenul de judecată din 3 mai 2010.
Pe fond, Curtea a reţinut următoarele:
Invocând dispoziţiile art. 889 C. civ., recurentul susţine că atât în practică, cât şi în doctrină s-a statuat că norma care reglementează revocarea donaţiei pentru neîndeplinirea condiţiilor cu care s-a făcut are în vedere neîndeplinirea sarcinilor pe care donatarul şi le-a asumat, iar nu condiţiile, ca modalităţi ale actului juridic.
Articolul 889 C. civ. reglementează însă o altă situaţie juridică decât cea relatată de recurent, respectiv cazul în care testatorul are erezi rezervatari, fără legătură cu speţa dedusă judecăţii în prezenta cauză.
Pe de altă parte, analizând acţiunea de revocare a donaţiei cu care a fost învestită de recurentul-reclamant, instanţa de apel nu a reţinut faptul că nerespectarea dreptului de uzufruct al acestuia de către inti-matul-pârât nu ar fi un motiv de desfiinţare a donaţiei, ci faptul că o astfel de încălcare nu a fost dovedită cu probatoriul administrat în cauză.
Instanţa de apel a analizat neîndeplinirea sarcinii impuse prin donaţie pârâtului (respectarea dreptului de uzufruct al reclamantului asupra întregului imobil) şi motivele de ingratitudine invocate de reclamant, ca şi cauze distincte de revocare a donaţiei, iar, în final, a respins acţiunea, pentru că niciunul din aceste cazuri nu a fost dovedit, nu pentru că acestea ar fi trebuit să fie îndeplinite cumulativ, cum se susţine de către recurent.
C.A. Bucureşti, s. a iii-a civ., min. şi fam., decizia nr. 647 din 3 mai 2010, nepublicată
Notă: Este de remarcat faptul că obligaţiile nudului proprietar faţă de uzufructuar intră în conţinutul unui raport juridic real, iar nu în conţinutul unui raport juridic obligaţional. Având în vedere că în privinţa abuzului de folosinţă, în cazul încălcării unei obligaţii a uzufructuarului fată de nudul proprietar, majoritatea autorilor apreciază că acţiunea pentru încetarea dreptului de uzufruct este una delictuală, chiar în situaţiile în care uzufructul este dobândit printr-un contract (C. Hamangiu,
I. Rosetti- Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil român, voi. 2, p. 248), considerăm, pentru identitate de raţiune, că şi în cazul încălcării de către proprietar a obligaţiei generale negative corelative dreptului real respectiv, uzufructuarul nu are la dispoziţie şi acţiuni contractuale, cum sunt rezoluţiunea, revocarea.
← Delimitarea contractului de donaţie de contractul de... | Cauze de revocare pentru ingratitudine. Existenţa doar a unei... → |
---|