Contract de donaţie cu sarcină. Construcţia unui cămin de bătrâni. Lipsa fondurilor. Condiţiile revocării. Instanţa competentă
| Comentarii |
|
C. civ., art. 829 pct. 1
I. Instanţa fondului a reţinut că între reclamanta-pârâtă N.N., în calitate de donator şi pârâta-reclamantă Asociaţia S., în calitate de donatar, s-a încheiat contractul de donaţie autentificat de BNP M.M., având ca obiect imobilul situat în comuna C., sat C., judeţul Dâmbo-viţa, compus din teren în suprafaţă de 3003 mp, construcţie şi anexe aflate pe acesta.
în cuprinsul contractului de donaţie este stipulată sarcina pentru pârâta-reclamantă de a înfiinţa în imobilul donat, în amintirea părinţilor reclamantei-pârâte, un cămin de bătrâni ce va purta denumirea „M. şi G.N.”. Astfel, în acest act juridic se prevede că Asociaţia S. va repara, într-o primă etapă, casa existentă pentru a fi folosită, iar în termen de 5 ani, de la data punerii în posesie, va construi o nouă clădire pentru a extinde capacitatea de cazare a bătrânilor.
Pentru admisibilitatea acţiunii în revocarea contractului de donaţie pentru neexecutarea sarcinii, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unui act juridic valabil încheiat între părţile contractante, neexecutarea sarcinii de către donatar, imputa-bilitatea neexecutării sarcinii şi punerea în întârziere a donatarului.
Reclamanta-pârâtă în cauză a dovedit existenţa unui act juridic valabil încheiat cu pârâta-reclamantă, şi anume contractul de donaţie autentic mai sus-menţionat, cu putere de lege între părţile contractante, potrivit dispoziţiilor art. 969 C. civ. De asemenea, prin introducerea cererii de chemare în judecată, a operat punerea în întârziere a pârâtei-reclamante.
Din răspunsurile pârâtei-reclamante la interogatoriul luat de recla-manta-pârâtă, rezultă că lucrările de construcţie şi, implicit, înfiinţarea căminului de bătrâni nu au fost finalizate, motiv pentru care instanţa a constatat că sarcina stipulată în contractul de donaţie nu a fost executată în mod corespunzător. Această împrejurare rezultă şi din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, C.L., D.C., P.V. şi M.V.
în ceea ce priveşte condiţia neexecutării sarcinii în mod corespunzător, în vederea întrunirii acesteia, este necesar ca partea din sarcina neexecutată să fi fost esenţială la încheierea contractului.
Instanţa a apreciat că, deşi pârâta-reclamantă a efectuat o serie de lucrări de renovare şi extindere a imobilului donat, imposibilitatea înfiinţării căminului de bătrâni cu denumirea părinţilor reclamantei-pârâte în termenul contractual, ca urmare a stagnării lucrărilor din anul 2002, constituie o parte a sarcinii esenţială la încheierea contractului, ce nu a fost executată.
Referitor la condiţia imputabilităţii neexecutării în mod corespunzător a sarcinii de către pârâta-reclamantă, în ceea ce o priveşte operează prezumţia relativă de vină, fiind, ca atare, necesar să se facă dovada unei cauze exoneratoare de răspundere civilă, şi anume a cazului fortuit, forţei majore sau vinei reclamantei-pârâte înseşi.
Susţinerea pârâtei-reclamante, în sensul că reclamanta-pârâtă a fost cea care a împiedicat finalizarea lucrărilor de construcţie, este neîntemeiată, având în vedere că din materialul probator administrat în cauză, rezultă că lipsa fondurilor necesare efectuării construcţiilor a reprezentat principala cauză a neexecutării sarcinii.
Prin urmare, fiind îndeplinite în mod cumulativ condiţiile revocării actului de donaţie încheiat între părţi, instanţa a admis cererea principală şi a respins cererea reconvenţională ca neîntemeiată, având în vedere că nu se mai poate pune problema executării unui contract desfiinţat pe cale judecătorească.
II. Curtea a reţinut următoarele:
Una din critici vizează greşita soluţionare a excepţiei necom-petenţei teritoriale a instanţelor din Bucureşti, faţă de caracterul mixt al acţiunii în revocarea donaţiei cu sarcini.
Curtea a constatat că, în mod corect, a soluţionat instanţa de apel această chestiune, reţinând că acţiunea în revocarea donaţiei nu este o acţiune reală imobiliară, care să atragă competenţa exclusivă prevăzută de art. 13 C. proc. civ.
în speţă, suntem în prezenţa unei acţiuni personale imobiliare, având obiect patrimonial şi fiind valorificat un drept personal, supusă dispoziţiilor art. 5 sau art. 10 pct. I C. proc. civ., care atrage competenţa instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, astfel cum s-a stabilit şi de către instanţele anterioare.
C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., decizia nr. 532/R din 30 martie 2010,nepublicată
| ← Bun donat unui singur soţ. Aplicarea în timp a dispoziţiilor... | Delimitarea contractului de donaţie de contractul de... → |
|---|
