Cauze de revocare pentru ingratitudine. Delicte, cruzimi sau injurii grave în privinţa donatorului. Gravitatea actului de ingratitudine
| Comentarii |
|
C. civ., art. 831 pct. 2, art. 833 alin. (1)
f. Prima instanţă a constatat că reclamanţii, din probele administrate în cauză, nu au făcut dovada susţinerilor din acţiunea introductivă privind ingratitudinea pârâtei. Astfel, din declaraţia martorei S.M., rezultă că la data menţionată de reclamanţi în cerere, respectiv în luna decembrie 2005, dată în raport de care acţiunea a fost formulată în termenul prevăzut de art. 833 alin. (1) C. civ., între pârâta B.N. şi reclamanta C.C. a avut loc o discuţie, ce a degenerat în ceartă. Cum, potrivit art. 831 C. civ., donaţia poate fi revocată în caz de „delicte, cruzimi şi injurii grave”, instanţa de fond a apreciat că simplele certuri dintre părţi nu pot atrage revocarea donaţiei, faptele neavând gravitatea cerută de textul de lege menţionat.
Deşi martorul T.V. a relatat că a asistat la un incident în cursul căruia pârâta a îmbrâncit-o pe reclamantă şi i-a adresat injurii, instanţa a considerat că această declaraţie nu corespunde adevărului, având în vedere faptul că nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză.
II. Tribunalul a reţinut următoarele:
în mod temeinic a reţinut prima instanţă în ceea ce priveşte situaţia de fapt că prin contractul de donaţie autentificat de fostul notariat de Stat Local al Sectorului 6 Bucureşti, reclamanţii C.C. şi P.A. au donat pârâtei B.N. apartamentul nr. 17, situat în blocul 6E, din Bucureşti, strada A.I. nr. 32-40, sector 6.
Potrivit art. 831 pct. 2 C. civ., donaţia este revocabilă dacă donatarul s-a făcut culpabil de delicte, cruzimi sau injurii grave în privinţa donatorului. Revine instanţei să aprecieze dacă motivul invocat de către donator constituie un delict, o injurie sau o cruzime şi, de asemenea, dacă acesta îndeplineşte şi cea de-a doua condiţie impusă de textul de lege, aceea a gravităţii actului de ingratitudine.
în mod corect a apreciat instanţa de fond că prin probele administrate în cauză reclamanţii nu au făcut dovada actelor de ingratitudine din partea pârâtei şi, cu atât mai mult, a gravităţii acestora.
într-adevăr, singura probă testimonială care vine în susţinerea afirmaţiilor lor, cea a martorului T.V., care a relatat că reclamanta a fost îmbrâncită şi înjurată de pârâtă, se referă la un incident petrecut în toamna anului 2005, situaţie în care, conform art. 833 alin. (1) C. civ., dat fiind că până la introducerea cererii de chemare în judecată a trecut mai mult de un an, a intervenit decăderea reclamanţilor din dreptul de a mai solicita revocarea.
Contrar susţinerilor apelanţilor-reclamanţi, nu poate fi vorba despre o eroare a martorului cu privire la data la care s-au petrecut faptele. Acesta s-a referit la un incident la care au participat şi nişte persoane venite din partea fiicei reclamanţilor, în timp ce martora S.M. a auzit o discuţie între reclamantă şi pârâtă, nedeclarând că la aceasta ar fi participat şi alte persoane, singurul aspect relatat fiind acela că a auzit mai multe voci. De asemenea, dacă incidentul ar fi avut loc în realitate în luna decembrie, se poate, în mod rezonabil, presupune că martorul nu ar fi omis să povestească un aspect atât de important, cum este faptul că în urma acestuia reclamanta s-a aruncat de Ia fereastră, astfel cum a declarat martorul S.T. De altfel, chiar reclamanţii, în cererea de chemare în judecată, au arătat că pârâta s-a dedat de mai multe ori la fapte urâte, astfel că nu este exclus ca momentul intervenit să fie diferit de discuţia din luna decembrie.
în ceea ce priveşte declaraţiile martorilor S.T. şi S.M., care cunosc aspecte legate de incident ca atare de la părţile în litigiu, acestea sunt lipsite de valoare probatorie, fiind de fapt afirmaţiile părţilor însele. Mai mult decât atât, urmele de lovituri asupra reclamantei pe care le-a constatat personal martorul S.M. puteau fi produse în urma căderii reclamantei de la etaj la care a făcut referire martorul S.T.
Motivaţia pârâtei la încheierea contractului de donaţie nu este suficientă pentru a prezuma şi intervenirea ulterioară a unor acte de ingratitudine din partea acesteia.
Pe de altă parte, în situaţia în care apreciază că pretinsele acte de ingratitudine ale pârâtei constituie o încălcare a dreptului reclamanţilor de uzufruct viager asupra apartamentului rezervat prin contractul de donaţie, aceştia au la dispoziţie mijloace procedurale specifice pentru apărarea acestui drept.
Trib. Bucureşti, s. a V-a civ., decizia nr. 1102/A din 21 septembrie 2007, nepublicată
| ← Contract de vânzare-cumpărare deghizat Contract public de... | Revocare pentru ingratitudine. Deosebire faţă de nulitate.... → |
|---|
