CERERE ÎN RESTITUIREA PREŢULUI PLĂTIT DE CHIRIAŞUL CUMPĂRĂTOR ÎN TEMEIUL LEGII NR. 112/1995. CALITATEA PROCESUALĂ PASIVĂ A MINISTERULUI FINANŢELOR
| Comentarii |
|
întrucât sumele încasate din vânzarea către chiriaşi a apartamentelor în condiţiile Legii nr. 112/1995 sunt virate într-un cont aflat la dispoziţia Ministerului Finanţelor, urmează că acesta este dator a face, când este cazul, restituirea preţului, având calitate procesuală pasivă. (Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, art. 41)
Secţia civilă, decizia nr. 2432 din 17 octombrie 2003
Prin sentinţa civilă nr. 1044 din 12 februarie 2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunţată în dosarul nr. 129/2003 s-a admis acţiunea civilă înaintată de reclamanta B.R. împotriva pârâţilor Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj şi Ministerul Finanţelor:
A fost obligat pârâtul Consiliul Local Cluj-Napoca să încheie cu reclamanta act adiţional la contractul de vânzare-cumpărare nr. 36166/26.03.1998 încheiat de reclamantă cu S.C. Constructardealul S.A. pentru apartamentul nr. 1 din str. C. Brâncoveanu nr. 39 din Cluj-Napoca, în sensul de a dispune schimbarea temeiului legal al vânzării înscris în contract, din Legea nr. 112/1995 în Decret-Lege nr. 61/1990 şi Legea nr. 85/1992 precum şi de a modifica preţul stabilit, conform Decretului-Lege nr. 61/1990, la suma de 13.279.500 lei.
Sa dispus anularea contractului de rate nr. 6369/22.06.1998 încheiat cu S.C. Constructardealul S.A.
Au fost obligate pârâtele D.G.F.P. Cluj şi Ministerul Finanţelor să restituie reclamantei suma de 14.927.072 lei reprezentând preţ achitat şi dobândă.
S-a dispus înscrierea în CF nr. 135170 Cluj-Napoca pe numele reclamantei, temeiul legal al contractului de vânzare-cumpărare fiind Decretul-Lege nr. 61/1990 şi Legea nr. 85/1992.
S-a dispus radierea din CF nr. 135170 Cluj-Napoca a interdicţiei de înstrăinare timp de 10 ani şi a ipotecii înscrisă în favoarea S.C. Constructardealul S.A.
S-a respins acţiunea faţă de pârâtul Municipiul Cluj-Napoca prin Primar.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele :
Prin contractul de vânzare^ximpărae nr. 36166/26.03.1998 reclamantei i-a fost vândut de către S.C. Constructardealul S.A. Cluj-Napoca, în temeiul Legii nr. 112/1995, apartamentul nr. 1 situat în Cluj-Napoca, Str. C. Brâncoveanu nr. 39, înscris în CF nr. 135170 Cluj-Napoca, pentru preţul de 31.939.968 lei, din care s-a plătit un avans de 3.119.540 lei, pentru plata diferenţei de preţ încheindu-se contractul de rate nr. 6369/22.06.1998.
Din preţul imobilului reclamanta a plătit până în prezent rate în sumă de 11.382.364 lei.
Ulterior încheierii contractului reclamanta a aflat însă că imobilul a fost construit din fondurile statului, astfel că fundamentul juridic al vânzării trebuia să-l reprezinte Decretul-Lege nr. 61/1990 şi Legea nr. 85/1992, iar nu Legea nr. 112/1995.
Aşa fiind, fără justă cauză partea de preţ plătită de reclamantă a fost virată către Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj, aceste instituţii fiind datoare a o restitui.
Se impune şi anularea contractului de rate lunare, nemaisubzistând temeiul juridic al acestui contract.
împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 524 din 13 mai 2003 a Tribunalului Cluj.
Motivând decizia, tribunalul a confirmat în totul hotărârea primei instanţe, arătând că potrivit art. 41 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 preţul imobilelor vândute în baza acestei legi se virează într-un cont deschis la Trezoreria Statului, deci se fac venit la bugetul statului.
în contra acestei decizii au declarat recurs pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj, solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului şi schimbării sentinţei în sensul admiterii acţiunii faţă de actualii recurenţi.
Recursul declarat de Ministerul Finaţelor Publice se va admite doar în parte, în vreme ce acela declarat de Direcţia Generală a Finaţelor Publice Cluj se va respinge ca inadmisibil pentru cele ce urmează.
Cum bine a statuat instanţa de apel, prin dispoziţiile art. 41 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 se stabileşte că unităţile specializate care evaluează şi vând apartamentele care fac obiectul Legii nr. 112/1995 au obligaţia de a vira sumele încasate într-un cont deschis la Trezoreria Statului din localitatea unde îşi are sediul vânzătorul, sau într-un anumit cont deschis la Banca Comercială Română, după caz.
Aceste prevederi legale vin să asigure aplicarea celor ale art. 13 alin. (6) lit.a) din legea nr. 112/1995, potrivit cărora la dispoziţia Ministerului Finanţelor se constituie fondul extrabugetar pentru asigurarea punerii în aplicare a dispoziţiilor acestei legi, care se va alimenta şi din sumele obţinute prin vânzarea apartamentelor care nu s-au restituit în natură, reprezentând plăţi integrale, avansuri, rate şi dobânzi, după deducerea comisionului de 1% din valoarea apartamentelor.
Aşa fiind, este fără echivoc că sumele încasate din vânzarea către chiriaşi a apartamentelor în condiţiile Legii nr. 112/1995 sunt virate într-un cont aflat la dispoziţia Ministerului Finanţelor, acesta având calitatea de titular al lui, fiind fără relevanţă că, în sensul celor susţinute prin cererea de recurs încasarea iniţială a preţului s-ar face de unităţile vânzătoare, în speţă, S.C. Constructardealul S.A. Cluj-Napoca.
Cele de mai sus evidenţiază şi că, sub aspectul dreptului material, între chiriaşii cumpărători ai imobilelor în baza Legii nr. 112/1995 şi Ministerul Finanţelor se stabileşte un raport juridic direct, fundat tocmai pe dispoziţiile legale sus-evocate, unităţile vânzătoare fiind doar intermediari la vânzare în numele Ministerului Finanţelor, deci acesta din urmă este dator a face, atunci când este cazul, şi restituirea preţului încasat fără o cauză justă.
Cum contractul de rate lunare era, în speţă, un accesoriu al contractului de vânzare-cumpărare încheiat din eroare în temeiul Legii nr. 112/1995, rămâne că anularea lui apare ca o consecinţă naturală, câtă vreme acest fundament legal a fost înlăturat, stabilindu-se eronata lui aplicare la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 36166/26.03.1998 şi că ar fi fost corect să se reţină incidenţa Decretului-Lege nr. 61/1990 şi a Legii nr. 85/1992.
Este corectă însă susţinerea potrivit căreia Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj nu are calitate procesuală pasivă în cauză, câtă vreme Ministerul Finanţelor, iar nu această instituţie, este titularul contului în care, potrivit celor precedente, a fost vărsat preţul plătit de reclamantă.
Recursul Ministerului Finanţelor Publice este deci întemeiat sub acest aspect, decizia din apel, precum şi sentinţa, trebuind reformate în sensul respingerii acţiunii fată de D.G.F.P. Cluj.
Este însă inadmisibil recursul declarat de aceasta din urmă, căci D.G.F.P. nu a declarat mai întâi apel, ceea ce face recursul de neprimit, în raport cu dispoziţiile art. 377 alin. (2) pct. 2 C.pr.civ.
Este de văzut, sub acest aspect, şi că excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de această pârâtă trece înaintea celei a lipsei de calitate procesuală pasivă, această din urmă excepţie putând fi cercetată, în aceste circumstanţe, doar în cadrul recursului Ministerului Finanţelor Publice, în considerarea caracterului ei de excepţie absolută. (Judecător Valentin Mitea).
| ← CONTRACT DE ÎNTRETINERE. PRESTAREA ÎNTREŢINERII ATÂT ÎN... | CONTRACT DE ÎNCHIRIERE. EXECUTAREA DE CĂTRE CHIRIAŞ A UNOR... → |
|---|
