CONTRACT DE ÎNTRETINERE. PRESTAREA ÎNTREŢINERII ATÂT ÎN FOLOSUL BENEFICIARULUI, CÂT Şl ÎN CEL AL UNUI TERŢ BENEFICAR. STIPULATIE PENTRU ALTUL. CALITATE PROCESUALĂ
| Comentarii |
|
Atâta vreme cât doar reclamanta, iar nu şi soţul beneficiar, alături de ea, al întreţinerii, a avut calitatea de proprietară asupra imobilelor transmise proprietarilor, operaţiunea juridică încheiată între părţi îmbracă, în raport cu soţul reclamantei, tiparul juridic al stipulaţiei pentru altul. Aşa fiind, doar reclamanta avea calitatea de a cere rezilierea contractului de întreţinere, iar nu şi soţul ei ori moştenitorii lui. (art. 1019-1021 C.civ.)
Secţia civilă, decizia nr. 52 din 17 noiembrie 2003
Reţine că prin sentinţa civilă nr. 183 din 26 ianuarie 2001 a Judecătoriei Năsăud, pronunţată în dosarul nr. 2629/2000, a fost admisă acţiunea civilă înaintată de reclamanta S.F împotriva pârâţilor V.V. şi V.V., şi în consecinţă : s-a dispus rezilierea contractului de întreţinere viageră autentificat sub nr. 1101/1998 de notarul publica C.I.; s-a dispus reînscrierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra cotelor tabulare de sub B.18, 19 din CF 338 Năsăud, precum şi asupra cotei tabulare de sub B.20, 21 din CF 784 Năsăud; au fost obligaţi să-i plătească reclamantei suma de 1.500.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele :
Prin contractul de întreţinere sus-arătat reclamanta le-a transmis pârâţilor dreptul asupra cotelor ei ideale de proprietate asupra imobilelor înscrise în CF 784 Năsăud şi CF nr. 388 Năsăud, pârâţii obligându-se a o întreţine viager atât pe ea, cât şi pe soţul ei, prin furnizare de hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte, iluminat, încălzit, spăiat, tratament medical în caz de boală, totodată pârâţii asumându-şi şi obligaţia de a suporta cheltuielile
mormântării celor doi.
între părţi a existat înţelegere şi sprijin până la data decesului soţului reclamantei (18 februarie 2000), ocazie cu care pârâţii au suportat doar parţial cheltuielile de înmormântare.
începând din luna septembrie 2000 pârâţii au încetat a-i presta reclamantei întreţinere, neîndeplinirea acestei obligaţii fiindu-le imputabilă.
împotriva sentintei au declarat apel pârâţii, respins ca nefondat prin decizia civlă nr.142/A din 25 aprilie 2002 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, cu 1.000.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
în contra acestei decizii pârâţii V.V. şi V.V. au declarat recurs, solicitând în principal casarea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare în apel la acelaşi tribunal, iar în subsidiar modificarea deciziei în sensul admiterii apelului lor, schimbării sentinţei şi respingerii acţiunii.
Recursul se va respinge în sensul şi pentru motivele care urmează :
Aşa cum se menţionează în cuprinsul contractului numit „de întreţinere viageră", încheiat la data de 17 iulie 1998 între reclamantă şi soţul ei, ca întreţinuţi, şi pârâţi, ca întreţinători, pârâţii şi-au asumat faţă de reclamantă şi soţul ei obligaţia de a le presta întreţinere pe întreaga durată a vieţii, precum şi de a suporta cheltuielile de înmormântare.
Corelativ, pârâţilor le-au fost transmise cotele ideale de proprietate aflate în patrimoniul exclusiv al actualei reclamante, ca bun propriu al ei dobândit prin moştenire , asupra parcelelor cu nr. top 5940, 5941, 5942, 5943/2, 976 şi 977 (înscrise în CF 784 Năsăud) şi cu nr. top 975, 976 şi 978 (înscrise în CF nr. 388 Năsăud).
S.I., soţi reclamantei, nu a avut calitatea de (co)proprietar asupra imobilelor sus-arătate, el apărând în contractul de întreţinere litigios exclusiv ca beneficiar al obligaţiei de întreţinere şi înmormântare pe care pârâţii şi-au asumat-o, însă nu şi ca transmiţător al vreunui drept aflat în propriul patrimoniu la data încheierii convenţiei.
în aceste circumstanţe de fapt, concluzia de tras este că actul juridic sus-arătat îmbracă, în raport cu întreţinutul S.I., tiparul juridic al stipulaţiei pentru altul, în care reclamanta are calitatea de stipulant, pârâţii pe aceea de promitenţi ai întreţinerii, iar S.l. pe aceea de beneficiar.
Operaţiunea juridică încheiată între părţi are caracterul unui tipic contract de întreţinere doar în ceea ce priveşte asumarea de către pârâţi a obligaţiei de a o întreţine şi înmormânta pe reclamantă, în raport cu S.I., fostul soţ al acesteia din urmă, fiind de reţinut, cum s-a arătat deja, existenţa unei stipulaţii pentru altul.
Or, de specificul acestei din urmă operaţiuni juridice, în considerarea semnificaţiei ei de contract încheiat în folosul unei terţe persoane, este, sub aspectul regimului juridic care o guvernează, că neexecutarea faţă de beneficiar a obligaţiei asumate de către promitent nu îl îndreptăţeşte pe primul la a solicita rezilierea ori, după caz, rezoluţiunea contractului, căci el nu este parte contractantă, ci doar beneficiar al contractului.
Are în vedere Curtea că din dispoziţiile art. 1019 - 1021 C.civ. rezultă fără echivoc că doar părţile pot cere rezoluţiunea (rezilierea) unei convenţii, astfel că simpla calitate de beneficiar al unor drepturi rezultate dintr-o convenţie încheiată între alţii nu poate conferi o asemenea prerogativă.
Dreptul de a solicita desfiinţarea contractului pentru neexecutarea obligaţiei de către promitent îi poate fi recunoscut exclusiv stipulantului, el valorificându-şi calitatea de parte contractantă.
în considerarea celor ce preced, rămâne că fără temei pretind recurenţii că reclamanta singură nu avea calitatea de a promova prezenta acţiune civilă, zicându-se că toţi moştenitorii defunctului S.l. ar fi trebuit să apară în judecată ca reclamanţi, căci dacă defunctul însuşi nu ar fi avut calitate procesual activă, nefiind parte contractantă, nici moştenitorilor nu li se putea recunoaşte o asemenea calitate. (Judecător Valentin Mitea)
| ← CERERE FORMULATĂ DE CHIRIAŞ PENTRU CUMPĂRAREA UNUI IMOBIL... | CERERE ÎN RESTITUIREA PREŢULUI PLĂTIT DE CHIRIAŞUL... → |
|---|
