Cerere de intervenţie în interes propriu. Formulare în cadrul unui litigiu întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 50/1991. Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
Din dispoziţiile Legii nr. 50/1991 rezultă că părţi în procesul de desfiinţare a construcţiilor realizate fără autorizaţie, pornit în baza procesului-verbal de constatare a contravenţiei, pot fi numai organul constatator, care a întocmit procesul-verbal de contravenţie, şi persoana sancţionată contravenţional.
Lărgirea cadrului procesual prin intervenirea în proces a unor persoane care urmăresc valorificarea unui drept propriu nu este posibilă, faţă de dispoziţiile art. 27 din lege.
(Decizia nr. 1407 din 4 iunie 2002 - Secţia a IV-a civilă)
Prin Sentinţa civilă nr. 410 din 1.02.2000, Judecătoria Buftea a admis în parte atât acţiunea principală formulată de reclamanta Primăria Comunei P. împotriva pârâtului I.M., cât şi cererea de intervenţie în interes propriu şi în interesul reclamantei, formulată de S.C. "C." S.A., iar, în consecinţă, l-a obligat pe pârâtul I.M. la ridicarea construcţiei tip baracă şi anexe (grup sanitar şi coteţe), situată pe malul lacului P., în incinta complexului "L.", şi în subsidiar a autorizat-o pe intervenienta S.C. "C." S.A. să execute, pe cheltuiala pârâtului, demolarea şi ridicarea construcţiei sus-menţionate; de asemenea, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii, precum şi cererea de intervenţie în interesul pârâtei S.C. "A." S.R.L., formulată de S.C. "P." S.A. Ilfov, ca tardiv introdusă; pârâtul a fost obligat la 2.153.000 lei cheltuieli de judecată către intervenienta S.C. "C." S.A.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că la data de 1.07.1998 pârâtul I.M. împreună cu I.E. - în prezent decedată - au fost sancţionaţi contravenţional pentru faptul de a fi ridicat trei construcţii fără autorizaţie în comuna P., încheindu-li-se Procesul-verbal de contravenţie nr. 4 din 1.07.1998, prin care s-a dispus şi măsura ridicării construcţiilor neautorizate până la 30.07.1998.
în urma verificării efectuate la 17.07.1999 de organele de control ale Primăriei Comunei P. s-a constatat că măsurile dispuse prin procesul-verbal sus-menţionat au fost realizate parţial, în sensul că din trei construcţii neautorizate au fost ridicate numai două, pe platforma de beton de pe malul lacului rămânând o construcţie de tip baracă şi anexele acesteia.
S-a apreciat astfel a fi întrunite condiţiile prevăzute de art. 27 din Legea nr. 50/1991, în baza cărora s-a dispus obligarea pârâtului I.M., pe numele căruia s-a încheiat procesul-verbal de contravenţie, la desfiinţarea construcţiilor realizate fără autorizaţie, iar, în baza art. 1077 din Codul civil, intervenienta S.C. "C." S.A. a fost autorizată, la cererea ei, să desfiinţeze respectivele construcţii, pe cheltuiala pârâtului.
în ce priveşte cererea aceleiaşi interveniente, ca la desfiinţarea construcţiilor să fie obligaţi în solidar pârâtul I.M., chemat în judecată prin acţiunea principală, şi pârâta S.C. "A." S.R.L., chemată în judecată de intervenientă, instanţa a apreciat-o ca neîntemeiată, faţă de caracterul personal al răspunderii contravenţionale, ceea ce face ca obligaţia desfiinţării construcţiilor să revină doar celui sancţionat contravenţional, în speţă pârâtul I.M., în sarcina căruia s-a reţinut săvârşirea contravenţiei.
împotriva sentinţei de fond au declarat apel intervenientele S.C. "P." S.A. Ilfov şi S.C. "C." S.A., precum şi pârâta S.C. "A." S.R.L.
Având în vedere că pe parcursul judecării apelurilor a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 1087 din 9.11.2000, în cauză au fost citaţi, în calitate de succesori în drepturi ai apelantei-interveniente S.C. "C." S.A., Ministerul Finanţelor şi Secretariatul de Stat pentru Culte, care au preluat calitatea procesuală a autoarei lor.
Prin Decizia civilă nr. 1022/A din 13.04.2001, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de intervenienta S.C. "P." Ilfov S.A. şi de pârâta S.C. "A." S.R.L. şi a admis apelul declarat de intervenienta S.C. "C." S.A. ai cărui succesori procesuali sunt Ministerul Finanţelor şi Secretariatul de Stat pentru Culte; urmare a admiterii apelului, a dispus desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare la judecătorie, întrucât instanţa de fond a omis să soluţioneze acţiunea posesorie, întemeiată pe dispoziţiile art. 674 din Codul de procedură civilă, îndreptată de intervenienta S.C. "C." S.A. împotriva persoanei fizice care a fost sancţionată contravenţional, precum şi a persoanei juridice pentru care aceasta a acţionat.
Decizia tribunalului a fost atacată cu recurs de către pârâta S.C. "A." S.R.L.
în şedinţa publică de la 4.06.2002, Curtea a pus în discuţia părţilor, ca motiv de ordine publică, inadmisibilitatea cererii de intervenţie în interes propriu formulată de S.C. "C." S.A., faţă de cadrul procesual fixat prin cererea introductivă de instanţă, respectiv desfiinţarea construcţiilor în baza unui proces-verbal de constatare a contravenţiei, încheiat conform Legii nr. 50/1991.
Examinând decizia atacată prin prisma motivului de ordine publică invocat din oficiu de instanţă, precum şi a criticilor formulate de recurenta S.C. "A." S.R.L., Curtea reţine următoarele:
Prin cererea principală de chemare în judecată, reclamantul Primarul Comunei P. a chemat în judecată pe pârâţii I.M. şi I.E. - în prezent decedată solicitând obligarea acestora la demolarea construcţiilor realizate fără autorizaţie la intrarea în complexul "L.", pe malul apei, obligaţie ce le incumba conform Procesului-verbal de contravenţie nr. 4 din 1.07.1998, încheiat de Primăria Comunei P., şi pe care nu şi-au îndeplinit-o până la termenul fixat prin procesul-verbal; în drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 50/1991.
în determinarea limitelor cadrului procesual, sunt deci incidente dispoziţiile Legii nr. 50/1991.
Din economia dispoziţiilor acestei legi rezultă că părţi în procesul de desfiinţare a construcţiilor realizate fără autorizaţie, pornit în baza procesului-verbal de constatare a contravenţiei, pot fi numai organul constatator, care a întocmit procesul-verbal de contravenţie, şi persoana sancţionată contravenţional.
Astfel, art. 23 din Legea nr. 50/1991 incriminează drept contravenţie fapta constând în executarea de construcţii fără autorizaţie de construire, art. 25 din aceeaşi lege prevede posibilitatea pentru organul constatator de a dispune, alături de sancţiunea amenzii, şi măsuri de oprire a executării lucrărilor sau de desfiinţare a lucrărilor executate fără autorizaţie, iar art. 27 prevede că în cazul în care persoanele sancţionate contravenţional nu s-au conformat în termen măsurilor dispuse prin procesul-verbal, organele constatatoare vor sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune desfiinţarea construcţiilor nelegal realizate.
Prin urmare, limitele procesului sub aspectul părţilor sunt fixate de Legea nr. 50/1991 în persoana agentului constatator şi a contravenientului, consecinţa fiind aceea că lărgirea cadrului procesual nu este posibilă prin intervenirea în proces a altor persoane, care urmăresc valorificarea unui drept propriu, ci cel mult a unor terţi, care susţin apărările părţilor din raportul juridic iniţial.
în speţă, S.C. "C." S.A. - ai cărei succesori în drepturi sunt în prezent Ministerul Finanţelor Publice şi Patriarhia Ortodoxă Română - a formulat la fond şi cerere de intervenţie în interes propriu, prin care a chemat în judecată pe S.C. "A." S.R.L., solicitând obligarea acestei societăţi, în solidar cu pârâţii chemaţi în judecată de reclamant, la desfiinţarea şi ridicarea construcţiilor edificate pe terenul proprietatea sa, din incinta complexului hotelier "L.", lăsându-le paşnica folosinţă şi posesia terenului, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii pe fiecare zi de întârziere, precum şi autorizarea sa de a executa desfiinţarea şi ridicarea construcţiilor pe cheltuiala pârâţilor, dacă aceştia nu le vor executa; în drept, a invocat dispoziţiile art. 27 lit. b din Legea nr. 50/1991, art. 1075 din Codul civil şi art. 674 din Codul de procedură civilă.
Or, faţă de prevederile Legii nr. 50/1991, care limitează cadrul procesual într-un proces de natura celui pornit de reclamant, Primarul Comunei P., la părţile procesului-verbal de contravenţie, cererea de intervenţie în interes propriu formulată de S.C. "C." S.A. apare ca inadmisibilă, această societate neputându-şi valorifica pretenţiile proprii împotriva unui terţ faţă de părţile raportului juridic iniţial, respectiv S.C. "A." S.R.L., în cadrul procesului pornit în baza art. 27 din Legea nr. 50/1991.
în raport de considerentele arătate, motivul de ordine publică invocat din oficiu apare ca întemeiat, ceea ce va justifica admiterea recursului pârâtei S.C. "A." S.R.L. în baza art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, caz de modificare incident în speţă, întrucât, ia stabilirea admisibilităţii cererii de intervenţie în interes propriu, formulată de S.C. "C." S.A., au fost nesocotite dispoziţiile Legii nr. 50/1991
| ← Cheltuieli de judecată. Necesitatea punerii în întârziere a... | Cerere de chemare în judecată întemeiată pe dispoziţiile... → |
|---|
