Citare. Neîndeplinirea procedurii de citare. Nulitate
| Comentarii |
|
Din dovada de citare pentru termenul de judecare a pricinii pe fond, rezultă că modalitatea de comunicare a citaţiei a fost afişarea, întrucât nici o persoană, dintre cele cărora legea le recunoaşte dreptul de a primi actul comunicat, nu a fost găsită. Nu s-a făcut însă menţiune pe dovada de comunicare despre locul afişării, aşa cum prevede art. 100 alin. 1 pct. 7 din Codul de procedură civilă.
Potrivit art. 100 alin. 3 din Codul de procedură civilă, lipsa menţiunii locului afişării atrage sancţiunea nulităţii actului de procedură.
Drept consecinţă, se va constata că judecarea pricinii pe fond s-a făcut fără ca intimata să fi fost legal citată, ceea ce determină incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă, instanţa încălcând formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
(Decizia nr. 3454 din 11 decembrie 2001 - Secţia a IV-a civilă)
Prin Sentinţa civilă nr. 701 din 21.06.2001, Tribunalul Bucureşti - Secţia a 11l-a a admis acţiunea formulată de contestatorul S.P. împotriva intimatei S.C. "M." S.R.L. şi a dispus obligarea acesteia la plata sumei de 32.500.000 lei, reprezentând drepturi salariale şi despăgubiri până la data eliberării carnetului de muncă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că intimata nu a plătit contestatorului salariul pe 3 luni, respectiv suma de 7.500.000 lei, şi nu i-a restituit carnetul de muncă la încetarea raporturilor de muncă, punându-l aşadar în imposibilitatea de a presta o altă activitate, situaţie în raport de care s-a apreciat că acţiunea în despăgubiri este întemeiată, conform art. 67 lit. a şi art. 68 lit. a din Legea nr. 168/1999 şi dispoziţiilor Decretului nr. 92/1976.
în contra sentinţei a declarat recurs intimata, criticând-o ca fiind dată cu încălcarea formelor prevăzute pentru citarea şi comunicarea actelor de procedură persoanelor juridice, precum şi cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
în dezvoltarea primului motiv, recurenta a arătat că judecata asupra fondului s-a făcut fără ca ea să fi fost legal citată, în sensul că citaţia nu i-a fost înmânată, ci afişată, deşi nu erau întrunite situaţiile de excepţie prevăzute de art. 92 din Codul de procedură civilă.
Pe de altă parte, citaţia nu a fost însoţită de copie de pe cererea de chemare în judecată şi de pe actele anexe, ceea ce atrage nulitatea ei, în condiţiile art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Privitor la fondul cauzei, recurenta a invocat lipsa de temei legal a hotărârii tribunalului, întrucât contestatorul nu era îndreptăţit la plata salariilor aferente lunilor iunie, iulie şi august 1999, neavând pentru acea perioadă calitatea de salariat al unităţii; această calitate s-a născut cu începere de la 10 septembrie 1999, data încheierii contractului individual de muncă, înregistrat la D.G.M.P.S. sub nr. 2511 din 9.09.1999.
De asemenea, recurenta a arătat că acordarea de despăgubiri pentru nerestituirea carnetului de muncă este greşită, ea fiind condiţionată de dovedirea elementelor răspunderii civile delictuale, dovezi care în speţă nu s-au făcut.
în drept, au fost invocate cazurile de casare şi modificare prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 din Codul de procedură civilă.
Intimatul-contestator a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că hotărârea tribunalului a fost dată cu aplicarea corectă a legii şi fără încălcarea normelor de procedură referitoare la citare.
La întâmpinare au fost anexate, în copie, rezoluţia de la 11.10.1999 a Oficiului registrului comerţului, extras din registrul din data de 11.10.1999, în urma menţiunii nr. 97499 din 21.09.1999, carnetul de muncă al intimatului-contestator, sentinţa primei instanţe şi încheierea acesteia din 5.09.2001, Sentinţa civilă nr. 1098 din 10.10.2001 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a 11l-a civilă, contractul de prestări servicii încheiat între părţi la 4.08.1999, somaţia de executare a hotărârii atacate şi adresa de distribuire a debitului constatat prin această hotărâre.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea a reţinut următoarele:
Din dovada de citare pentru termenul de judecare a pricinii pe fond, 21.06.2001, rezultă că modalitatea de comunicare a citaţiei a fost afişarea, întrucât nici o persoană dintre cele cărora legea le recunoaşte dreptul de a primi actul comunicat nu a fost găsită. Nu s-a făcut însă menţiune pe dovada de comunicare despre locul afişării, aşa cum prevede art. 100 alin. 1 pct. 7 din Codul de procedură civilă.
Or, potrivit art. 100 alin. 3 din Codul de procedură civilă, lipsa menţiunii locului afişării, prevăzută de acelaşi articol la pct. 7, atrage sancţiunea nulităţii actului de procedură.
Faţă de această situaţie, Curtea constată că judecarea pricinii pe fond s-a făcut fără ca intimata-recurentă să fi fost legal citată, ceea ce determină incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă, respectiv "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. 2" din Codul de procedură civilă.
în consecinţă, în baza art. 312 alin. 5 din Codul de procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă, cu referire la art. 81 alin. 2 lit. b din Legea nr. 168/1999, Curtea a constatat că recursul este fondat, admiţându-l şi dispunând casarea sentinţei tribunalului şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, întrucât judecata în fond a avut loc în lipsa intimatei, care nu a fost legal citată.
| ← Citare. Neîndeplinirea procedurii de citare. Nulitate.... | Cheltuieli de judecată. Necesitatea punerii în întârziere a... → |
|---|
