Clauză penală. Valabilitatea clauzei inserate în contractele de împrumut având ca obiect sume de bani
| Comentarii |
|
Prin sentinţa civilă nr. 1417 din 28.05.2002 (irevocabilă prin nerecurare), Tribunalul Bihor a admis în parte acţiunea în anulare formulată de reclamanţii B.V. şi L.L. în contradictoriu cu Banca Populară Română - Cooperativă de credit şi a anulat în parte Ordonanţa nr. 919/COM/2002 a aceleiaşi instanţe, obligând debitorii să achite creditoarei numai sumele reprezentând credit nerestituit şi dobândă convenţională, înlăturând obligarea debitorilor la plata sumelor reprezentând penalităţi de întârziere.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că din conţinutul contractului rezultă că în convenţia încheiată între părţi - contract de împrumut a unei sume de bani - a fost inserată o clauză penală deghizată, conform căreia debitorul este ţinut să plătească penalităţi de întârziere de 10% pe zi pentru neplata la scadenţă a sumelor datorate.
Or, potrivit prevederilor art. 1 şi 2 din Legea nr. 313/1879, în contracte de împrumuturi este interzisă orice clauză penală, iar judecătorul are căderea de a anula şi a acorda doar dobânda şi daunele-interese, chiar dacă această clauză penală este deghizată.
Legea nr. 313/1879 este încă în vigoare, nefiind abrogată ori căzută în desuetudine, în sensul aplicabilităţii acesteia statuând şi Curtea Constituţională, prin decizia nr. 524/2.12.1997 prin care a constatat că această lege este în vigoare, constituţională şi aplicabilă.
în acelaşi sens s-au pronunţat: Tribunalul Hunedoara (ordonanţa nr. 608/8.03.2002, irevocabilă); Tribunalul Vrancea (sentinţa civilă nr. 1026/18.12.2001, sentinţa civilă nr. 1008/11.02.2001, sentinţa civilă nr. 984/11.12.2001); Tribunalul Bacău (sentinţa civilă nr. 382/18.11.2000, definitivă prin decizia civilă nr. 238/19.04.2002, a Curţii de Apel Bacău, nerecurată).
Soluţii diferite au fost pronunţate astfel:
a) Alte instanţe au obligat la restituirea debitului, dobânzii şi penalităţilor de întârziere.
Astfel, prin decizia civilă nr. 380 din 13.06.2002 a Curţii de Apel Suceava, s-a
stabilit că este legală şi morală clauza penală inserată în contract potrivit căreia se va plăti un procent de 1% pe zi de întârziere, deoarece aceste penalităţi constituie o sancţiune aplicată debitorului, în condiţiile neîndeplinirii obligaţiei asumate privind respectarea termenelor de rambursare a cotelor.
b) Alte instanţe au obligat la restituirea debitului, dobânzii şi penalităţior de întârziere, dispunând totodată şi reatualizarea sumelor datorate.
Astfel au procedat: Tribunalul Prahova (sentinţa civilă nr. 1877/12.07.2002, irevocabilă); Tribunalul Hunedoara (Ordonanţa nr. 835/3.04.2002, irevocabilă).
Notă: La 23 aprilie 2003, Ministerul Justiţiei a solicitat Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie să declare recurs în interesul legii în această problemă de drept, pentru interpretarea unitară a dispoziţiilor legale aplicabile, opinând în sensul primei opinii menţionate (PMI).
