Clauze nemenţionate în contract. Vicierea consimţământului prin dol
| Comentarii |
|
Dolul este acel viciu de consimţământ care constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin mijloace viclene sau dolosive, pentru a o determina să încheie un anumit act juridic.
Acesta se raportează, aşadar, la anumite dispoziţii contractuale deja stabilite, a căror existenţă este necontestată, dar în raport de care una dintre părţi invocă vicierea consimţământului său; nu există doi în cazul în care se susţine exercitarea unor manopere viclene pentru încheierea unui contract cu alte clauze decât cele menţionate în cuprinsul actului juridic întocmit de părţi.
C.A Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 3015 din 6 noiembrie 2001, în P.J.C. 2001-2002, p. 213
Prin acţiunea înregistrată la 15 decembrie 1998, reclamanţii M.C. şi M.C.R.C. au chemat-o în judecată pe pârâta R.I., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între M.C. şi MA, în calitate de vânzători, şi R.I., în calitate de cumpărătoare, autentificat sub nr. 21504 din 4 octombrie 1993 de notariatul de Stat al Sectorului 2 Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 11809 din 20 iunie 2000, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a respins acţiunea ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că între părţile contractante s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu privire la un apartament, situat în Bucureşti, sectorul 1 şi că vânzătorii şi-au rezervat dreptul de abitaţie viageră asupra întregului apartament. în cauză nu s-a făcut dovada că părţile s-ar fi înţeles cu privire la vreo obligaţie de întreţinere din partea pârâtei, dovadă care s-ar fi putut face numai în condiţiile art. 1191 alin. (2) şi ale art. 1197 C. civ.
De asemenea, instanţa a constatat neîntemeiată şi susţinerea potrivit căreia contractul are un preţ lezionar, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile art. 951, art. 1157 şi urm. C. civ.
Apelul declarat de reclamanţi a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 97 din 16 ianuarie 2001 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că nu s-a făcut nicio dovadă pe aspectul vicierii consimţământului vânzătorilor şi că proba cu martori în contra unui înscris autentic, pentru a se dovedi clauza de întreţinere, este inadmisibilă,
Cu privire la preţ, tribunalul a reţinut că, aşa cum a arătat şi prima instanţă, acesta este lăsat la libera negociere a părţilor şi că, în plus, la nivelul anului 1993, suma de 100.000 lei nu era o sumă modică.
împotriva deciziei au declarat recurs reclamanţii, susţinând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii şi printr-o apreciere eronată a probelor administrate în cauză, motive de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 11 C. proc. civ.
în dezvoltarea motivelor invocate, recurenţii arată că au făcut dovada, prin probele administrate - acte, interogatoriul pârâtei şi martori -, că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare consimţământul vânzătorilor a fost dat prin eroare şi doi, fiind astfel afectată validitatea convenţiei.
Astfel, Ia data întocmirii actului, o primă clauză era aceea ca vânzătorii să-şi rezerve un drept de abitaţie asupra întregului apartament, iar o altă clauză era aceea privind acordarea întreţinerii pe tot timpul vieţii, clauză care, în final, nu a mai apărut în contract.
în opinia recurenţilor, manoperele dolosive ale pârâtei sunt evidente, aceasta fiind vecină cu vânzătorii şi acordându-le întreţinere atât înainte de încheierea actului, cât şi o scurtă perioadă după aceea.
De asemenea, arată recurenţii, încheierea contractului a fost rezultatul erorii asupra substanţei contractului de vânzare-cumpărare.
Referitor la motivarea tribunalului, în sensul că reclamanţii „nu au făcut dovada incapacităţii de a contesta", recurenţii susţin că s-au aflat în situaţia prevăzută de art. 1198 C. civ., când creditorului nu i-a fost cu putinţă de a-şi procura o dovadă scrisă, fiind aplicabile dispoziţiile art. 1203 C. civ.
Curtea a considerat că recursul este nefondat şi 1-a respins, pentru considerentele expuse în continuare.
în acţiunea introductivă, reclamanţii-recurenţi au invocat două cauze de anulabilitate, respectiv de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare, şi anume: încheierea contractului prin manopere dolosive din partea pârâtei-cumpărătoare şi preţul neserios al vânzării.
în ceea ce priveşte manoperele dolosive, reclamanţii au susţinut că acestea au constat în promisiunile mincinoase ale pârâtei, în sensul că le va acorda întreţinere vânzătorilor M.C. şi M.A. - ulterior decedată şi având ca moştenitor pe reclamantul M.C.R.C. - e tot timpul vieţii.
Dolul presupune utilizarea de către una din părţile contractante a unor mijloace viclene, în lipsa cărora cealaltă parte n-ar fi contractat (art. 960 C. civ.).
Aceasta înseamnă că toate părţile au consimţit la încheierea contractului, cu clauzele astfel cum au fost menţionate în contract, numai că cel puţin una din părţi nu a exprimat un consimţământ valabil.
Ceea ce susţin, însă, reclamanţii este că ei şi-ar fi dat consimţământul pentru încheierea contractului în alte condiţii decât cele menţionate în cuprinsul actului, în sensul că au încheiat un contract de vânzare-cumpărare care cuprindea, pe lângă clauza abitaţiei viagere, şi pe cea a prestării întreţinerii de către cumpărătoare.
Prin urmare, nu se poate pune problema exercitării unor manopere dolosive pentru încheierea unui contract cu alte clauze decât cele menţionate în cuprinsul actului întocmit de părţi, deoarece dolul trebuie să vizeze actul încheiat propriu-zis şi a cărui anulare se cere, iar în ceea ce priveşte dovada clauzei nemenţionate în contract, în mod corect au reţinut instanţele, faţă de dispoziţiile art. 1191 alin. (2) C. civ., că aceasta nu putea fi făcută prin martori. De asemenea, în condiţiile în care părţile au încheiat contractul în formă scrisă, nu se poate primi susţinerea reclamanţilor, în sensul că părţile nu şi-au putut procura o dovadă scrisă cu privire la una din clauzele contractului, în condiţiile art. 1198 C. civ.
Pe de altă parte, este de observat că, în condiţiile în care reclamanţii ar fi dovedit, aşa cum pretind, existenţa în contract a clauzei privind întreţinerea, nerespectarea acesteia nu ar fi putut atrage anularea contractului, aşa cum au solicitat, ci, eventual, rezoluţiunea acestuia.
în căile de atac exercitate de reclamanţi, aceştia invocă o cauză nouă de anulare a contractului, respectiv error in substantiam, ce nu poate fi analizată de instanţă, conform art. 294 C. proc. civ., reprezentând o cerere nouă.
în ceea ce priveşte pretinsele manopere dolosive utilizate de pârâtă, în lipsa cărora vânzătorii nu ar fi încheiat contractul sau l-ar fi încheiat în condiţiile unui preţ mai mare, nu s-a administrat nicio probă concludentă pe acest aspect, declaraţiile martorilor propuşi de reclamantă cuprinzând doar relaţii referitoare la împrejurări ulterioare încheierii contractului, cunoscute de martori de la reclamanţi, iar nu în mod nemijlocit.
Pentru toate aceste considerente, Curtea a constatat că hotărârea tribunalului a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente şi pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate, astfel încât, în baza art. 312 C. proc. civ., a menţinut-o şi a respins recursul ca nefondat.
| ← Lipsa discernământului. Regim juridic aplicabil | Mandat ce priveşte vânzarea dreptului de proprietate... → |
|---|
