Lipsa discernământului. Calitate procesuală activă. Vânzarea bunului indiviz. Efecte
| Comentarii |
|
1. Lipsa discernământului este o cauză de nulitate relativă care nu poate fi invocată decât de persoana parte în contract sau de un reprezentant legal al acesteia.
De altfel, până la punerea sub interdicţie, se prezumă că persoana fizică are discernământul necesar pentru a încheia acte juridice.
2. Vânzarea bunului indiviz de către un singur coproprietar, fără acordul celorlalţi, nu determină anularea actului, iar soarta actului juridic încheiat va depinde de atribuirea sau nu a bunului în lotul înstrăinătorului, cu ocazia ieşirii din indiviziune.
C.A. Craiova, Secţia civilă, decizia civilă nr. 3542 din 7 decembrie 2005, în B.J.C.P.J.C.A. Craiova 2005, p. 100
Reclamantul P.V. a chemat în judecată pe pârâţii P.A., F.I. şi F.E., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să anuleze contractul de întreţinere autentic încheiat de sora sa - pârâta P.A., lipsită de discernământ, cu ceilalţi pârâţi, prin care le-a înstrăinat un imobil asupra căruia reclamantul are o cotă de 1/2.
Judecătoria Târgu Jiu, prin sentinţa civilă nr. 7956 din 12 decembrie 2003, pronunţată în dosarul nr. 12227/2003, a respins acţiunea.
împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul, susţinând că a probat lipsa de discernământ a înstrăinătoarei şi că în mod greşit instanţa a reţinut că vânzarea bunului indiviz nu constituie cauză de nulitate a actului.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 1636 din 9 iunie 2004, dată în dosarul nr. 2094/2004, a respins apelul reclamantului.
în considerentele deciziei s-a reţinut că nu se poate reţine lipsa de discernământ a vânzătoarei la încheierea actului de întreţinere, atâta vreme cât nu a fost declarată incapabilă, nefiind pusă sub interdicţie.
Cu privire la cealaltă cauză de nulitate invocată, s-a argumentat că vânzarea bunului proprietate comună pe cote-părţi, făcută de unul dintre coproprietari, este supusă condiţiei ca la efectuarea partajului bunul să cadă în lotul coindivizarului vânzător.
în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamantul a formulat recurs, reiterând criticile din apel.
Recursul este nefondat.
Promovând cererea de chemare în judecată, recurentul-reclamant a invocat două cauze de nulitate a contractului de întreţinere, respectiv vânzarea cotei de 1/2 din bun care aparţine reclamantului şi lipsa de discernământ a vânzătoarei.
Aşa cum s-a reţinut şi în apel, aceste două susţineri ale reclamantului nu pot duce la anularea actului.
Vânzarea unui bun indiviz de către un singur coproprietar, fără acordul tuturor coproprietarilor, nu duce la anularea actului. Soarta actului, astfel încheiat, va depinde însă de atribuirea bunului în lotul înstrăinătoarei, cu ocazia ieşirii din indiviziune. In măsura în care bunul este atribuit în lotul altui coproprietar decât înstrăinătoarea, contractul de întreţinere rămâne lipsit de efecte.
Critica privind lipsa capacităţii de exerciţiu a intimatei P.A., respectiv lipsa de discernământ, nu poate fi invocată de recurentul-recla-mant, câtă vreme acesta nu are calitatea de reprezentant legal sau convenţional al intimatei.
De altfel, până la punerea sub interdicţie, legiuitorul prezumă că persoana fizică are discernământul necesar pentru a încheia acte juridice. Lipsa discernământului în această situaţie trebuie dovedită în condiţiile legii, respectiv să fie invocată de persoana parte în contract sau de un reprezentant legal al acesteia.
Faţă de aspectele menţionate şi în temeiul art. 312 C. proc. civ., a fost respins, ca nefondat, recursul.
| ← înstrăinarea întregului bun de către un coproprietar. Efecte... | Anularea actelor juridice de schimbare a destinaţiei spaţiului... → |
|---|
