Invocarea nulităţii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare ca urmare a lipsei obiectului. Interdicţie de înstrăinare a imobilului stabilită printr-un act normativ contrar Constituţiei şi tratatelor internaţionale. Ineficienţă. Vânzarea bunului altu
| Comentarii |
|
1. Nu se poate constata nulitatea unui act juridic privat pe motiv că bunul înstrăinat nu făcea parte din circuitul civil, fiind naţionalizat printr-un act normativ în esenţă abuziv, care nu respecta dispoziţiile legale constituţionale şi internaţionale existente la data naşterii acordului de voinţă dintre părţi. O asemenea interpretare ar reprezenta o nouă încălcare a principiilor statului de drept, instalate odată cu noua ordine socială, precum şi o nouă îngrădire a dreptului de proprietate privată.
2. Situaţia In care vânzătoarele au înstrăinat întreg dreptul de proprietate asupra imobilului, deşi nu erau titulare decât asupra unor cote indivize, nu atrage nulitatea absolută a actului de înstrăinare, validitatea acestuia, raportată la ceilalţi coproprietari care, eventual, s-ar putea considera vătămaţi, depinzând de soarta partajului privind bunul vândut
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, sentinţa civilă nr. 3744 din 9 martie 2007, irevocabilă prin respingerea apelului şi a recursului, nepublicată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 5 iunie 2006, reclamanţii F.S.I., R.I.M.A., G.M.M.B., I.J. M.L. de L., C.A., D.S.A.M., H.Y.G.B.D., B.N.A. au chemat în judecată pe pârâţii R.D.E., J.E., K.-G.E. şi H.E.-L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 25 martie 1950 între autoarele reclamanţilor, A.B. şi E.Gh.M., în calitate de vânzătoare şi autorul pârâţilor, C.I., în calitate de cumpărător.
In motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că, la data de 25 martie 1950, între părţile menţionate s-a încheiat contractul de vânzare-cum-părare cu privire la localul de cinematograf denumit Cinema S., precum şi la cota indiviză de teren aferentă acestuia. Prin acest contract vânzătoarele au înstrăinat întreg dreptul de proprietate asupra imobilului, deşi nu erau titulare decât asupra unor cote indivize. Cauza de nulitate invocată constă în lipsa obiectului contractului, întrucât lucrul vândut nu îndeplinea condiţia de a mai fi în circuitul civil la data încheierii actului. Astfel, potrivit art. 4 din Decretul nr. 303/1948 privind naţionalizarea industriei cinematografice, orice act privitor la aceste bunuri supuse naţionalizării era nul absolut („începând de la data publicării prezentei legi nicio întreprindere nu va putea înstrăina nici în total şi nici în parte şi nici muta utilajul, instalaţiile sau mobilierul sub orice titlu ar fi deţinut fără autorizaţia Ministerului Artelor şi Informaţiilor sub sancţiunea prevăzută de lege. înstrăinările sau contractările având de obiect cele menţionate în alineatul precedent sunt nule de drept, nulitatea fiind de ordine publică şi putând fi ridicată din oficiu şi de oricine").
Pârâţii au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, întrucât, prin Decretul nr. 303/1948, bunurile imobile nu au fost scoase din circuitul civil. De asemenea, prin a doua întâmpinare s-au invocat excepţia netimbrării acţiunii şi excepţia necompetenţei materiale a instanţei, excepţii respinse de către instanţă.
Reclamanţii şi-au modificat cererea de chemare în judecată ca urmare a decesului reclamantei C.A., fiind introdus în cauză C.S.
Reclamanţii şi-au modificat acţiunea, în sensul că au arătat că doresc să se judece numai cu pârâtul R.D.E.
Instanţa a reţinut că între autoarele reclamanţilor, A.B. şi E.Gh.M., în calitate de vânzătoare şi autorul pârâţilor, C.I., în calitate de cumpărător, s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare în forma unui înscris sub semnătură privată, având ca obiect localul de cinematograf denumit Cinema S., precum şi cota indiviză de teren aferentă acestuia.
A apreciat instanţa că nu poate fi reţinută cauza de nulitate invocată de către reclamanţi - lipsa obiectului contractului, întrucât lucrul vândut nu îndeplinea condiţia de a mai fi în circuitul civil la data încheierii actului.
S-a constatat că, potrivit art. 4 din Decretul nr. 303/1948 privind naţionalizarea industriei cinematografice, „începând de la data publicării prezentei legi nicio întreprindere nu va putea înstrăina nici în total şi nici în parte şi nici muta utilajul, instalaţiile sau mobilierul sub orice titlu ar fi deţinut fără autorizaţia Ministerului Artelor şi Informaţiilor, sub sancţiunea prevăzută de lege. înstrăinările sau contractările având de obiect cele menţionate în alineatul precedent sunt nule de drept, nulitatea fiind de ordine publică şi putând fi ridicată din oficiu şi de oricine".
A reţinut însă instanţa că înseşi prevederile Decretului nr. 303/1948 contraveneau Constituţiei României în vigoare la momentul respectiv, potrivit cărora proprietatea particulară se bucura de o protecţie specială, cetăţenii Republicii Populare Române erau egali în faţa legii, iar exproprierile pentru cauză de utilitate publică se făceau pe baza unei legi şi cu o dreaptă şi prealabilă despăgubire stabilită prin justiţie. Totodată, prevederile decretelor menţionate contravin dispoziţiilor legale în vigoare la acea dată, respectiv art. 481 C. civ., potrivit căruia „nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire", precum şi dispoziţiilor tratatelor internaţionale la care România era parte privitoare la proprietate, şi anume Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Nu s-ar putea constata nulitatea unui act juridic privat, pe motiv că bunul înstrăinat nu făcea parte din circuitul civil, fiind naţionalizat printr-un act normativ în esenţă abuziv, care nu respecta dispoziţiile legale constituţionale şi internaţionale existente la data naşterii acordului de voinţă dintre părţi. O asemenea interpretare ar reprezenta, în opinia instanţei, o nouă încălcare a principiilor statului de drept, instalate odată cu noua ordine socială, şi o nouă îngrădire a dreptului de proprietate privată.
Totodată, nu au putut fi reţinute afirmaţiile reclamanţilor referitoare la faptul că vânzătoarele au înstrăinat întreg dreptul de proprietate asupra imobilului, deşi nu erau titulare decât asupra unor cote indivize, întrucât o atare situaţie nu atrage nulitatea absolută a actului de înstrăinare, validitatea acestuia, raportată la ceilalţi coproprietari care, eventual, s-ar putea considera vătămaţi, depinzând de soarta partajului privind bunul vândut, iar pentru toate considerentele expuse, instanţa a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
| ← Anularea actelor juridice de schimbare a destinaţiei spaţiului... | Lipsa discernământului. Regim juridic aplicabil → |
|---|
