Compensaţia legală - modalitate de stingere a obligaţiilor. Condiţii
| Comentarii |
|
Compensaţia este modul de stingere a obligaţiilor care constă în stingerea a două obligaţii reciproce până la concurenţa celei mai mici dintre ele (art. 1143 Cod civil).
Compensaţia legală intervine în situaţia în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:
1) reciprocitatea obligaţiilor; 2) creanţele să aibă ca obiect bunuri fungibile; 3) creanţele să fie certe, lichide şi exigibile.
Compensaţia, ca mod de stingere a obligaţiilor, poate interveni chiar şi în faza executării silite.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1.392/7.12.1995)
Prin cererea înregistrată la data de 27.10.1994, creditorul R.V. a solicitat validarea popririi asupra veniturilor S.C. "C." - S.A., în mâinile terţului poprit B.A. - S.A., până la concurenţa sumei de 3.150.000 lei, conform titlului executoriu - decizia civilă nr. 175A/19.04.1994 a Tribunalului Ialomiţa.
Debitoarea S.C. "C." - S.A. a solicitat, în termen legal, pe calea contestaţiei la executare, compensarea creanţelor reciproce până la concurenţa celei mai mici şi, pe cale de consecinţă, respingerea cererii de înfiinţare şi validare a popririi.
în motivarea contestaţiei la executare se arată că R.V. datorează S.C. "C." - SA. suma de 2.476.448 lei, în temeiul unor titluri executorii definitive.
învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Urziceni, prin sentinţa civilă nr. 796 din 5.04. 1995, a respins cererea principală formulată de R.V. şi a admis contestaţia la executare promovată de S.C. "C." - S.A. în baza art. 1143 Cod civil, a constatat că între creanţele reciproce de 2.098.533 lei, datorate de S.C. "C." SA. în baza deciziei civile nr. 175/A/l9.04.1994 a Tribunalului Ialomiţa şi 2.467.448 lei, datoraţi de R.V. S. C. "C." - S.A., în baza deciziilor de imputare nr. 55 din 9.06.1993 şi nr. 29 din 25.03.1993, operează compensaţia până la concurenţa sumei mai mici, urmând ca debitul de 338.915 lei să fie recuperat de S.C. "C." - SA. pe baza titlului executoriu.
Apelul promovat de R.V. împotriva sentinţei Judecătoriei Urziceni a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 403 A din 12.09. 1995 a Tribunalului Ialomiţa.
Pentru a decide astfel, tribunalul a motivat că decizia de imputare nr. 55 din 9.06.1993, emisă de conducerea S.C. "C." - SA, a fost contestată la Judecătoria Urziceni de contestatorul R.V. (Dosar nr. 2019/1994), însă cererea a fost perimată prin sentinţa civilă nr. 2.027 din 6.11.1994, rămasă definitivă. Ca atare, decizia de imputare constituie titlu executoriu, ca şi decizia de imputare nr. 29 din 25.03. 1993, necontestată de R.V.
S-a conchis că, în mod corect, instanţa de fond a făcut aplicaţiunea art. 1.143 Cod civil, compensând datoriile reciproce ale părţilor.
împotriva deciziei pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, prin care s-a păstrat în tot hotărârea primei instanţe, în termen legal, a promovat recurs R.V., care a susţinut că, în mod greşit, s-a dispus compensarea sumelor, că S.C. "C." - S.A. nu are nici un credit faţă de recurent, solicitându-se, în final, validarea popririi pentru suma de 2.446.448 lei.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 1.143 Cod civil, când două persoane sunt datoare una alteia, se operează între dânsele o compensaţie care stinge amândouă datoriile, iar, în conformitate cu art. 1.144 din acelaşi cod, compensaţia operează de drept, în puterea legii, chiar dacă debitorii n-ar şti nimic despre aceasta.
Examinând hotărârile recurate în temeiul acestor dispoziţiuni legale, se constată că, în mod corect, instanţele au aplicat compensaţia de drept între cele două creanţe reciproce (ce părţile din proces le datorează una alteia). Astfel, a operat compensaţia legală între suma de 2.098.533 lei, datorată de intimată recurentului în baza titlului executoriu - decizia civilă nr. 175/A/19.04.1994 a Tribunalului Ialomiţa şi suma de 2.467.448 lei datorată de recurent intimatei în baza a două decizii de imputare, care, comunicate, constituie titlu executoriu. Compensaţia legală a operat până la concurenţa celei mai mici.
Faţă de aceste considerente, recursul promovat de R.V. se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare, conform art. 316 combinat cu art. 296 Cod procedură civilă.
| ← Alianţă politică. Contestaţie împotriva hotărârii de... | Constructor pe terenul altuia. Condiţiile în care poate fi... → |
|---|
