CEREREA DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ. DETERMINAREA LIMITELOR INVESTIRII INSTANTEI. CONSECINŢE
| Comentarii |
|
în situaţia în care cererea reclamantei a fost întemeiată, în mod necesar, pe prealabila hotărâre a adunării generale a acţionarilor, dar această hotărâre a fost desfiinţată, după investirea instanţei şi reclamata a obţinut o nouă hotărâre, dar nu şi-a modificat corespunzător petitul cererii de chemare în judecată şi temeiurile acestuia, hotărârea instanţei de respingere a acţiunii este legală. Procedura corectă ar fi fost ca reclamanta să introducă o nouă acţiune. Cadrul procedural fiind determinat prin voinţa reclamantei, în mod legal instanţa s-a pronunţat asupra lui aşa cum a fost investită, constatând că hotărârea care abilitează introducerea acţiunii nu mai există.
Secţia comercială şi de contencios administrativ, decizia nr. 1013 din 10 iunie 2003
Prin sentinţa civilă nr. 341 din 4 martie 2002 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, Secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosarul nr. 312/2002, s-a respins acţiunea formulată de S.C. Samus S.A. Sângeorz Băi împotriva pârâţilor V.M.G. şi O.V. pentru daune, s-a luat act de renunţarea la judecată în cererea reconvenţională formulată de O.V., s-au compensat cheltuielile de judecată între reclamantă şi O.V. şi a fost obligată reclamanta la 1.000.000 lei cheltuieli de judecată faţă de V.M.G.
Tribunalul a reţinut în esenţă că cererea pentru despăgubiri a fost formulată de societate contra celor doi administratori vinovaţi de suportarea din patrimoniul societăţii a unei amenzi contravenţionale de 6.000.000 lei. Acţiunea la obligarea la răspundere a celor doi administratori s-a bazat pe prealabila aprobare a adunării generale a acţionarilor prin hotărârea din 4 aprilie 2001 care însă a fost desfiinţată; ulterior, la 30 mai 2001 s-a obţinut o nouă hotărâre a adunării generale a acţionarilor, dar acţiunea nu a fost modificată şi nu a fost bazată pe noua hotărâre, rămânând bazată pe hotărârea precedentă desfiinţată şi fiind astfel nefondată.
împotriva sentinţei a declarat recurs societatea reclamantă.
în motivarea recursului se susţine, în esenţă, că societatea reclamntă a depus la dosar hotărârea din 30 mai 2001, şi chiar dacă nu a formulat cerere de modificare sau de întregire a acţiunii, această acţiune trebuia să fie admisă.
Pârâţii, în întâmpinare, au cerut respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Examinând recursul, curtea de apel constată că este nefondat. Conform prevederilor art. 112 C.pr.civ., cererea de chemare în judecată va cuprinde printre altele arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. ultim judecătorii hotărăsc numai asupra obictului cererii dedus judecăţii.
Cererea reclamantei a fost întemeiată, în mod necesar, pe prealabila hotărâre a adunării generale a acţionarilor. Această hotărâre a fost desfiinţată, după investirea instanţei. Reclamanta a obţinut o nouă hotărâre, dar nu şi-a modificat corespunzător petitul cererii de chemare în judecată şi temeiurile acestuia, deşi corect ar fi fost să introducă o nouă acţiune. Cadrul procedural fiind determinat prin voinţa reclamantei, instanţa s-a pronunţat asupra lui aşa cum a fost investită, constatând că hotărârea care abilitează introducerea acţiunii nu mai există.
în consecinţă, recursul este nefondat şi va fi respins în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ., cu obligarea reclamntei la cheltuieli de judecată faţă de intimaţi, constând în onorariul avocaţial.
(Judecător Ion Turcu)
| ← ACŢIUNE. PRINCIPIUL DISPONIBILITĂŢII. INADMISIBILITATEA... | NULITATEA CERERII DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ ÎN CONDIŢIILE ÎN... → |
|---|
