COMPETENTA MATERIALĂ. CONTESTATIE LA EXECUTARE FORMULATA ÎN TEMEIUL ART. 400 ALIN. 1 COD PROCEDURĂ CIVILĂ.
| Comentarii |
|
Potrivit art. 400 alin. 1 Cod procedură civilă, contestaţiile privitoare la înţelesul, întinderea şi aplicarea dispozitivului sunt de competenţa instanţei care a încuviinţat titlul executoriu.
întrucât tribunalul a pronunţat hotărârea ce se execută, contestaţia la executare trebuie îndreptată la această instanţă, şi nu la judecătorie.
P.l. a formulat contestaţie la executare, solicitând obligarea debitoarei S.C. „S"-S.A. Călăraşi să execute întocmai decizia nr. 169 A/1997 a Tribunalului Călăraşi şi, respectiv, decizia nr. 169 A/1997 a Curţii de Apel Bucureşti.
Contestatorul a învederat că întâmpină greutăţi la executarea deciziilor la care s-a făcut mai sus referire, iar, în final, în urma somaţiei biroului executări civile, debitoarea i-a achitat suma de 9.000.000 lei, reprezentând drepturile salariale neindexate.
Prin sentinţa civilă nr. 4.697/1998, Judecătoria Călăraşi, constatând că P.l. a formulat o contestaţie la titlu, respectiv a deciziei civile nr. 169 A/1997 a Tribunalului Bucureşti, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi.
Cum din dispozitivul deciziei civile de mai sus menţionate rezultă că S.C. „S"-S.A. Călăraşi a fost obligată să plătească contestatorului P.l. drepturile băneşti ce i se cuvin, indexate conform legislaţiei în vigoare, începând cu data desfacerii contractului de muncă şi până la integrarea sa în funcţie, fără a se preciza cuantumul exact al acestora, tribunalul a dispus în cauză efectuarea unei expertize, în urma căreia drepturile salariale cuvenite contestatorului, incluzând indexările, se ridică la suma de 16.518.979 lei.
Reţinând că din această sumă s-a achitat contestatorului în luna decembrie 1997, suma de 9.061.459 lei, prin decizia civilă nr. 68 din 16.02.1999, Tribunalul Călăraşi a admis contestaţia la titlu şi a stabilit înţelesul dispozitivului deciziei civile nr. 169 A din 24.03.1997, în sensul celor mai sus menţionate, rămânând ca societatea să-i plătească diferenţa drepturilor salariale ce se cuvin contestatorului.
Totdată, intimata a fost obligată şi la plata sumei de 4.108.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către contestator.
împotriva acestei hotărâri au formulat apel atât contestatorul P.I., a cărui motive le-a înregistrat direct la instanţa de apel jncălcând dispoziţiile art. 288 Cod procedură civilă, cât şi S.C. „S"-S.A. Călăraşi, invocând nelegalitatea şi netemeinicia ei.
în dezvoltarea motivelor de apel, S.C. „S"-S.A. Călăraşi învederează că instanţa sesizată iniţial - respectiv Judecătoria Călăraşi, era competentă să soluţioneze pricina, iar cât priveşte soluţia pe fond, susţine că, la data de 11.12.1997, contestatorul a primit suma de 9.061.459 lei, reprezentând drepturile salariale nete pentru perioada 10.12.1993-23.07.1997.
Cum la data primirii acestei sume contestatorul nu a făcut obiecţiuni, se consideră că drepturile salariale pretinse au fost achitate integral de societate.
Apelul este nefondat.
în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 400 Cod procedură civilă, ce menţionează că toate cererile incidente şi contestaţiile care s-ar ridica asupra executării silite privitoare la înţelesul, întinderea şi aplicarea dispozitivului hotărârii ce se execută, se vor îndrepta la instanţa care a încuviinţat titlul executor.
Cum în cauză titlul executor a fost emis de tribunal, temeinic acesta a soluţionat în primă instanţă contestaţia.
Pe fondul litigiului, urmează a se reţine că, în baza titlului executor, apelanta S.C. „S"-S.A. Călăraşi a fost obligată să plătească contestatorului P.l. drepturile băneşti ce i se cuvin, indexate, fără a se preciza cuantumul exact al acestora în acel moment.
în această situaţie, temeinic tribunalul a dispus efectuarea în cauză a raportului de expertiză ce a stabilit cuantumul drepturilor salariale ale contestatorului, incluzând şi indexările la suma de 16.518.979 lei, din care acesta din urmă a încasat 9.061.459 lei.
în contextul celor de mai sus arătate, hotărârea pronunţată de tribunal apare ca legală şi temeinică, iar, pe cale de consecinţă, apelul formulat de debitoare se va respinge, ca nefondat.
în raport de dispoziţiile art. 288 Cod procedură civilă se va constata nul recursul declarat de P.i. împotriva aceleeaşi sentinţe. (Judecator Irina-Luminita Dumitriu)
(Secţia a lll-a civilă, decizia civilă nr. 162/1999)
| ← COMPETENTA MATERIALĂ. CONTESTATIE INTRODUSĂ ÎN CONDIŢIILE... | COMPETENŢA MATERIALĂ. EXECUTARE SILITĂ IMOBILIARĂ. → |
|---|
