CERERE PRIVIND ACTUALIZAREA CREANŢEI. NETEMEINICIA PRETENŢIILOR, ÎN SITUAŢIA ÎN CARE NEEXECUTAREA OBLIGAŢIEI PRIN PLATA VOLUNTARĂ NU ESTE IMPUTABILĂ DEBITORULUI.
| Comentarii |
|
Având în vedere că debitorul nu a putut face oferta reală urmată de consemnaţiune datorită schimbării domiciliului creditorului, devalorizarea creanţei nu-i este imputabilă, iar pretenţiile reclamantului de actualizare a acesteia sunt neîntemeiate.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2, relamantul T.l. a chemat în judecată pe pârâta T.E., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa să constate că pârâta îi datorează cu titlu de sultă suma de 1.961.000 lei, ce trebuie actualizată.
Prin sentinţa civilă nr. 10.839/9.10.1997, Judecătoria Sectorului 2 a admis acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumei de 4.706.400 lei, reprezentând sultă actualizată, datorată de pârâtă conform sentinţei civile nr. 712/1995 a Judecătoriei Sectorului 2.
Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătoria a reţinut culpa pârâtei în neefectuarea plăţii, întrucât aceasta nu a făcut dovada că ar fi consemnat suma pe numele reclamantului, în situaţia în care acesta - aşa cum s-a susţinut - a refuzat primirea sumei şi nu şi-a indicat un domiciliu stabilit pentru a se efectua plata.
Prin decizia civilă nr. 601/3.03.1998, Tribunalul Bucureşti - secţia a IV-a civilă a admis apelul declarat de pârâtă şi a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
S-a reţinut, în considerentele deciziei, că neexecutarea în termen a datoriei nu se datorează culpei apelantei, deoarece, aşa cum a şi recunoscut, intimatul-reclamat nu are un domiciliu stabil unde să-i poată fi trimisă suma şi, de asemenea, acesta nu a efectuat nici o încercare de executare pentru recuperarea sumei, ba mai mult, a refuzat primirea acesteia în faţa instanţei.
împotriva decizie tribunalului a declarat recurs reclamantul-intimat T.I., criticându-o, în baza art. 304 pct. 9 şi 11 Cod procedură civilă.
S-a susţinut prin motivele de recurs formulate, faptul că instanţa de apel a interpretat greşit materialul probator administrat în cauză, ignorând împrejurarea că recurentul a învestit cu formulă executorie hotărârea, imediat ce a rămas irevocabilă, dar nu a putut-o pune în executare, întrucât intimata şi-a schimbat domiciliul şi nu a comunicat noua adresă.
Recursul este nefondat.
S-a arătat, în motivarea recursului, că intimata ar datora recurentului, din culpa sa, o sumă mai mare, determinată de actualizare, decât cea stabilită prin sentinţa civilă nr. 712/27.01.1995 a Judecătoriei Sectorului 2, întrucât nu şi-a executat de bunăvoie obligaţia ce-i revenea (de plată a acestei datorii).
Instanţa de apel a apreciat însă, în mod corect, pe baza materialului probator existent la dosar, că o astfel de culpă a intimatei nu a fost dovedită.
Pentru a face o ofertă reală urmată de consemnaţiune, debitorul trebuia să cunoască domiciliul creditorului.
Aceasta, întrucât somaţia prealabilă se efectuează prin mijlocirea unui executor judecătoresc de pe lângă instanţa domiciliului real sau ales al creditorului (art. 587 Cod procedură civilă), iar recipisa ce atestă consemnarea sumei, în cazul în care creditorul nu se prezintă ori refuză primirea, se depune, potrivit art. 588 Cod procedură civilă, la executorul judecătoresc al instanţei domiciliul creditorului.
Or, în cauză, intimata a fost în imposibilitatea executării voluntare a obligaţiei nu din culpa sa, ci a recurentului, care nu şi-a indicat un domiciliu unde să-i poată fi notificată suma.
Astfel, din actele dosarului rezultă că prin sentinţa civilă nr. 712/27.01.1995 a Judecătoriei Sectorului 2 s-a dispus evacuarea recurentului din apartamentul ce a constituit domiciliul conjugal, iar din adeverinţa eliberată de asociaţia de locatari la data de 1.02.1999 rezultă faptul că recurentul nu mai locuieşte nici la adresa indicată iniţial, încă din anul 1996.
Mai mult chiar, recurentul a arătat în faţa instanţei că nu poate indica o adresă unde pârâta ar putea să-i trimită banii, aspect consemnat în încheierea de şedinţă din 11.09.1997.
Prin urmare, neputându-se reţine o culpă a intimatei în executarea obligaţiei ce-i revenea, în mod corect tribunalul a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa, în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată. (Judecator Adina Nicolae)
(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 191/1999)
| ← CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ. OBIECT. NEFORMU-LAREA... | CERERE RECONVENŢIONALĂ. IEŞIRE DIN INDIVIZIUNE. RESPINGEREA,... → |
|---|
