CERERE RECONVENŢIONALĂ. IEŞIRE DIN INDIVIZIUNE. RESPINGEREA, CA TARDIVĂ, A CERERII RECONVENTIONALE. NELEGALITATE.
| Comentarii |
|
în situaţia cererilor de ieşire din-indiviziune, potrivit Legii nr. 603/1943, trebuie să se lichideze, ca fiind conexe, toate pretenţiile reciproce dintre moştenitori, cu privire la averea succesorală.
Este nelegală soluţia de respingere a cererii reconvenţionale, ca fiind tardiv formulată.
Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 320 din 13.01.1998 a admis cererea introdusă de reclamanta V.P.L. împotriva pârâţilor G.A., G.A. şi G.C.T. şi a dispus ieşirea din indiviziune a părţilor asupra apartamentului nr. 48 din Bd. 1 Decembrie 1918, în valoare de 64.381.000 lei.
S-a constatat că reclamanta are o contribuţie exclusivă la dobândirea apartamentului şi îmbunătăţiri în sumă de 50.207.004 lei, şi pârâtul G.C.T. în sumă de 1.686.720 lei, constând în îmbunătăţiri.
S-a atribuit reclamantei apartamentul şi a fost obligată la sultă către G.C.T. în sumă de 5.847.486 lei şi către ceilalţi pârâţi în sumă de câte 4.160.766 lei.
Aceeaşi judecătorie, prin încheierea din 13.01.1997, a respins, ca tardiv formulată de către pârâţii, cererea reconvenţională depusă la 24.06.1996, prin care solicitau, pe lângă atribuirea apartamentului, completarea masei de partajat cu bunurile mobile aparţinând defunctei G.T. (menţionate în cuprinsul cererii) şi care se află în posesia reclamantei din acţiune şi obligarea acesteia să aducă la masa de partajat suma de 3.600.000 lei, depozit constituit de defunct, care a fost folosită de reclamantă.
Apelul declarat de pârâţii din acţiune a fost admis de Tribunalul Bucureşti, care, prin decizia civilă nr. 3.398/A din 30.11.1998 a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a obigat-o pe intimata-reclamantă V.P.L. să plătească apelantului G.C.T. sultă în sumă de 11.745.000 lei şi celorlalţi apelanţi câte 6.821.000 lei.
Au fost păstrate celelalte dispoziţii din sentinţă (privind modalitatea de partajare şi contribuţia exclusivă a reclamantei la apartament).
S-au reţinut sumele de mai sus, ca urmare a unei noi expertize de reevaluare a apartamentului şi reactualizare a sumelor cuvenite pârâţilor.
Cu privire la celelalte motive de apel, mai puţin modalitatea de partajare, s-a reţinut că apelanţii au renunţat la judecarea lor.
împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs pârâţii G.A., G.A. şi G.C.T., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, motive de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 şi 11 Cod procedură civilă.
S-a susţinut, în esenţă, că, în mod greşit, a fost atribuit apartamentul reclamantei-intimate, deşi părţile aveau cote succesorale egale, iar bunul a fost achitat integral cu banii rămaşi de la defunct şi nu cu contribuţie personală a reclamantei, susţinere pe care nu au dovedit-o.
Se apreciază de recurenţi că, menţinându-se celelalte dispoziţii din sentinţă (după admiterea în parte a apelului) s-a făcut o greşită aplicare a legii, reluându-se argumentele din primul motiv de recurs, în legătură cu atribuirea apartamentului către intimată, când recurenţii erau mai îndreptăţiţi la acesta.
Tot în cadrul acestui motiv s-a invocat modul greşit în care a fost respinsă, ca tardivă cererea reconvenţională, deşi, potrivit Legii nr. 603/1943, în procesele de ieşire din indiviziune trebuie să fie lichidate toate pretenţiile succesorale deodată, interesele fiind conexe şi trebuind, deci, să fie judecate în aceeaşi cauză.
Ultimul motiv de recurs se referă la modul greşit în care au fost apreciate probele cu privire la apartenenţa banilor cu care a fost achitat integral apartamentul, contestându-se că suma ar reprezenta contribuţia intimatei.
Recursul este fondat, şi, pentru motivele ce se vor arăta, se impune casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond.
Pentru că în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă s-a invocat încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 603/1943, urmează a se analiza cu prioritate, pentru că de modul de soluţionare al acestuia depinde necesitatea verificării celorlalte.
în şedinţă din 13.01.1997, instanţa de fond a respins, ca tardivă, cererea reconvenţională formulată de recurenţi, trimiţând părţile la un alt proces, reţinând conţinutul cererii reconvenţionale, ca întâmpinare.
Prin cererea reconvenţională nu se solicită însă numai atribuirea apartamentului în litigiu, combătându-se susţinerile din acţiune, pentru a putea fi considerată drept întâmpinare.
Dimpotrivă, se cerea şi completarea masei de împărţit cu alte bunuri aflate în posesia reclamantei din acţiune, după afirmaţiile reclamanţilor din reconvenţională, cât şi raportarea la masa de partajat a unei sume de bani, pretins folosită doar de V.P.L.
Deşi, în principiu, instanţa are obligaţia de a hotărî numai asupra celor ce formează obiectul pricinii deduse judecăţii, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 119 Cod procedură civilă în cazul cererii reconvenţionale, în situaţia cererilor de ieşire din indiviziune însă, potrivit Legii nr. 603/1943, care a fost dată tocmai în scopul simplificării procedurii judiciare, trebuie să se lichideze, ca fiind conexe, toate pretenţiile reciproce dintre moştenitori cu privire la averea succesorală, asta tocmai pentru a se putea forma masa tuturor bunurilor în discuţie, pentru reducerea liberalităţilor şi rezolvarea şi a altor aspecte ce interesează împărţeala.
De aceea, nu se justifică şi nici nu este în interesul moştenitorilor ca prin procese separate să se ajungă la împărţeli succesive.
în raport de cele arătate, se constată greşita respingere a cererii reconvenţionale, ca tardivă; ea urmează să fie judecată conex cu acţiunea, şi în raport de probe, să se formeze o singură masă de bunuri, care apoi să fie împărţită între moştenitori, motiv pentru care se admite recursul, se casează decizia din apel, în sensul admiterii apelului, desfiinţării în totalitate a sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, în sensul arătat.
Pentru că, celelalte motive de recurs nu mai prezintă relevanţă pentru discuţie (faţă de considerentele casării cu trimitere), urmează ca la rejudecare să fie avute în vedere sub formă de apărări.
în legătură cu aceste motive de recurs, trebuie arătat că, în mod greşit, instanţa de apel a luat act că apelanţii au renunţat la ele, pentru că au fost încălcate dispoziţiile art. 69 Cod procedură civilă, cu referire la condiţiile în care mandatarul părţii poate să renunţe la un drept al acesteia.
în şedinţa din 24.11.1998, când s-a judecat apelul, apelanţii nu au fost prezenţi, fiind reprezentaţi de apărător, care a făcut declaraţia de renunţare la motivele de apel, mai puţin acelea care vizau modalitatea de atribuire a apartamentului.
Or, această declaraţie a fost făcută de avocatul ales în baza procurii generale şi nu a unei procuri speciale, aşa cum cer prevederile art. 69 Cod procedură civilă, situaţie în care nu se poate lua act de renunţarea la judecarea acestora şi vor fi avute în vedere ca apărări la rejudecare. (Judecator Irina-Luminita Dumitriu)
(Secţia a lll-a civilă, decizia civilă nr. 3.207/1999)
| ← CERERE PRIVIND ACTUALIZAREA CREANŢEI. NETEMEINICIA... | COMPETENŢA. CONFLICT NEGATIV. CONDIŢII. → |
|---|
