Competenţă materială. învestirea cu formulă executorie a contractelor de credit încheiate cu băncile populare - cooperative de credit
Comentarii |
|
a) Cooperativa de Credit C. - Bank Bucureşti s-a adresat Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, solicitând învestirea cu formulă executorie a contractului de împrumut nr. 8/7.01.1999 încheiat cu SC M. 2000.
Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 11760 din 3.10.2001, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti - Secţia comercială, reţinând că obiectul pretenţiilor îl formează o cerere necontencioasă în materie comercială.
Tribunalul Bucureşti - Secţia comercială, învestit cu judecarea cauzei, a admis excepţia de necompetenţă materială prin sentinţa civilă nr. 10400 din 14.12.2001, a constatat că Judecătoria Sectorului 4 este competentă să soluţioneze cauza şi, ca urmare a conflictului negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel Bucureşti - Secţia comercială, pentru soluţionare.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia comercială, învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti cu următoarea motivare.
Legea specială în materie, respectiv Legea nr. 58/1998, nu prevede în mod expres instanţa competentă în această materie.
Pe cale de consecinţă, sunt aplicabile dispoziţiile generale, respectiv Codul de procedură civilă, art. 374 alin. 2, care statuează că învestirea hotărârilor cu formulă executorie se face de prima instanţă, ca instanţă de executare, aşadar competenţa revine Judecătoriei Sectorului 4.
C.A. Bucureşti, sentinţa civilă nr. 22 din 26.02.2002
b) în acelaşi sens, dar cu o motivare diferită, s-a pronunţat şi Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa civilă nr. 31 din 11.06.2002.
Prin sentinţa nr. 1418 din 7.02.2002, Judecătoria Satu Mare a declinat competenţa soluţionării cererii înaintată de creditoarea Cooperativa de Credit Napoca, de învestire cu formulă executorie a contractului de credit nr. 813 din 27.09.1999 încheiat cu debitorul B.A. în favoarea Tribunalului Satu Mare, cu motivarea că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a C. proc. civ., tribunalele judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie comercială.
Tribunalul Satu Mare, prin sentinţa civilă nr. 899 din 25.04.2002, a redeclinat competenţa soluţionării cererii în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Satu Mare a reţinut că, potrivit art. 376 alin. 2 şi 3 C. proc. civ., competenţa privind învestirea cu formulă executorie a actelor autentificate de o reprezentanţă diplomatică sau consulară aparţine judecătoriei domiciliului unei părţi părtaşe la actul autentic, respectiv Judecătoriei Sectorului 3 şi, în consecinţă, învestirea altor înscrisuri revine judecătoriei.
Verificând excepţia privind competenţa materială a soluţionării prezentei cereri, curtea de apel a apreciat că aceasta revine Judecătoriei Satu Mare.
Potrivit art. 339 C. proc. civ., procedura necontencioasă se aplică în cazurile în care legea dă în căderea preşedintelui instanţei luarea unor măsuri cu caracter necontencios.
Cum potrivit art. 373 învestirea hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris este dată în competenţa preşedintelui instanţei, în speţă nu se aplică procedura contencioasă şi, în consecinţă, nici competenţa materială în materie comercială prevăzută de art. 2 pct. 1 lit. a C. proc. civ.
Din prevederile aceluiaşi art. 373 alin. 2 C. proc. civ. rezultă că în situaţia în care un organ competent refuză emiterea unui titlu executoriu, creditorul poate face plângere la judecătoria în circumscripţia căreia se află organul care trebuia să emită titlul executoriu.
Din interpretarea acestui text de lege coroborat cu art. 376 alin. 2 C. proc. civ. rezultă că învestirea cu formulă executorie a înscrisurilor autentice se face de către judecătoria în circumscripţia căreia se află organul emitent.
în sens contrar s-a pronunţat Tribunalul Mureş, prin încheierea nr. 565 din 6.03.2002 şi încheierea nr. 1645/2002, care a soluţionat cererile formulate.
← Competenţă materială. Avizul ministerului la încheierea... | Competenţă teritorială. Dovada ultimului domiciliu al defunctului → |
---|