Competenţă materială. Litigiu comercial
| Comentarii |
|
Acţiunea prin care reclamanta a chemat în judecată pe pârât, pentru a-i plăti drepturile decurgând din părţile sociale cedate în cadrul unei societăţi cu răspundere limitată, din care s-a retras, atrage competenţa materială de soluţionare a tribunalului, în prima instanţă, litigiul fiind unul comercial şi nu civil, potrivit art. 221 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată.
(Decizia nr. 197 din 25 ianuarie 2001 - Secţia a IlI-a civilă)
Prin Sentinţa civilă nr. 3605 din 23.12.1999, pronunţată de Judecătoria Alexandria, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta T.C., în contradictoriu cu pârâtul R.P., care a fost obligat să plătească reclamantei suma de 8.500.000 lei, reprezentând diferenţa de contravaloare a părţilor sociale cedate în cadrul S.C. "P." S.R.L., precum şi suma de 4.000.000 lei, calculată de la data de 01.01.1999 şi până la achitarea efectivă, cât şi la cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de judecată a reţinut că reclamanta s-a retras din societate, cesionând pârâtului părţile sale sociale, cu obligaţia pentru acesta de a-i restitui contravaloarea.
Tribunalul Teleorman, prin Decizia civilă nr. 625 din 21.03.2000, a anulat, ca netimbrat, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, apelul declarat de pârâtul R.P. împotriva sentinţei sus-menţionate.
Curtea de Apel - Secţia a 11l-a civilă, verificând actele dosarului, a constatat că dosarul a fost luat la ora 9,00 dimineaţa, fără posibilitatea depunerii taxei de timbru, astfel că, prin Decizia civilă nr. 1993 din 07.06.2000, a admis recursul, a casat decizia recurată, cauza fiind trimisă spre rejudecare, la acelaşi tribunal.
Rejudecând apelul, Tribunalul Teleorman, prin Decizia civilă nr. 1850 din 27.09.2000, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul R.P. împotriva sentinţei de fond, cu motivarea că din înscrisul sub semnătură privată datat 01.07.1998 rezultă obligaţia de plată a pârâtului în sumă de 8.500.000 lei, care nu cuprinde nici o menţiune cu privire la suma de 3.500.000 lei, spre a fi scăzută din debit, potrivit cu susţinerea în subsidiar, în cazul în care nu este primită soluţia de respingere a acţiunii reclamantei, în totalitate.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul R.P., criticând-o, între altele, pentru faptul că, în cauză, avea calitate procesuală pasivă societatea "P." S.R.L., care nu a fost citată ca pârâtă în proces, iar competenţa de soluţionare a litigiului aparţinea tribunalului, potrivit art. 221 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, fiind invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, respectiv "aplicarea greşită a legii".
Decizia a fost criticată şi pe fondul ei, susţinându-se aprecierea eronată a probelor, în sprijinul pretenţiilor reclamantei.
Recursul este fondat.
Curtea, analizând critica referitoare la încălcarea regulilor de competenţă materială de soluţionare a cauzei deduse judecăţii, a constatat că litigiul cu care au fost învestite instantele este unul comercial şi nu unul de drept civil, întrucât izvorul obligaţiei pârâtului îl constituie părţile sociale deţinute în calitate de acţionar de către reclamantă, cedate după retragerea sa din societate şi asupra cărora părţile nu se înţeleg, litigiu care atrage competenţa materială de soluţionare a instanţei comerciale, potrivit art. 221 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, respectiv tribunalului, în prima instanţă.
în aceste împrejurări, Curtea a constatat că instanţele s-au pronunţat cu ignorarea dispoziţiilor sus-menţionate privitoare la competenţa materială, făcând o greşită aplicare a legii.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 312 alin. 2 din codul de procedură civilă şi a dispoziţiilor sus-menţionate, a fost admis recursul, au fost casate ambele hotărâri, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare în prima instanţă la Tribunalul Teleorman, ca instanţă comercială.
S-a cerut ca, în rejudecare, să se aibă în vedere şi celelalte motive de recurs precizate de recurent, ca apărări de fond
| ← Competenţă materială. Obligaţie de a face | Competenţă materială. Drepturi salariate ale militarilor → |
|---|
