Competenţă teritorială. Partaj. Loc de veci
Comentarii |
|
Locul de veci din masa partajabilă face aplicabilă competenţa prevăzută de art. 13 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia "cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanţa în circumscripţia căreia se află imobilele".
Acest text de lege consacră o competenţă teritorială exclusivă şi nu face distincţie între cereri care pun în discuţie dreptul de proprietate sau dreptul de folosinţă, înlăturând deci aplicarea dispoziţiilor art. 5 din Codul de procedură civilă, care se referă la o competenţă teritorială de drept comun.
(Decizia nr. 2676 din 12 octombrie 2001 - Secţia a III-a civilă)
Prin acţiunea înregistrată la data de 30.11.2000, la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, reclamanta V.E. a chemat în judecată pe pârâtul T.C., solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să dispună partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, un loc de veci concesionat cu act de concesiune situat în Bucureşti şi mai multe bunuri mobile a căror valoare a indicat-o după preţuirea proprie.
Prin Sentinţa civilă nr. 630 din 30.01.2000, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Adjud.
Pentru a se pronunţa astfel, Judecătoria Sectorului 6 a avut în vedere instanţa domiciliului pârâtului, conform art. 5 din Codul de procedură civilă, deoarece cererea de chemare în judecată are ca obiect partajarea mai multor bunuri mobile şi a unui loc de veci.
împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta, criticând hotărârea pentru greşita soluţionare a excepţiei de necompetenţă.
Prin Decizia nr. 1450/A din 27.04.2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti-Secţia a lll-a civilă, a fost admis apelul reclamantei V.E. împotriva Sentinţei civile nr. 630 din 30.01.2001 a Judecătoriei Sectorului 6, a fost desfiinţată sentinţa şi s-a trimis cauza spre continuarea judecăţii la Judecătoria Sectorului 6.
Tribunalul, pentru a se pronunţa astfel, a apreciat că locul de veci din masa partajabilă face aplicabilă competenţa prevăzută de art. 13 alin. 1 din codul de procedură civilă - "cereri privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanţa în circumscripţia căreia se află imobilele". S-a mai arătat că textul nu face distincţie între cereri care pun în discuţie dreptul de proprietate sau dreptul de folosinţă, norma de competenţă fiind absolută.
împotriva acestei decizii a formulat cerere de recurs intimatul-pârât T.C., criticând sentinţa pentru netemeinicie şi nelegalitate, arătând că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 13 alin. 1 din Codul de procedură civilă, deoarece reclamanta-apelantă a solicitat partajarea unui loc de veci concesionat.
Consideră recurentul că nu se pune în discuţie partajarea în natură a acestui loc de veci, ci doar transmiterea dreptului de folosinţă uneia dintre părţi.
Recursul este nefondat.
Tribunalul în mod corect a stabilit că în cauză îşi găsesc aplicarea dispoziţiile art. 13 din Codul de procedură civilă, care se referă la "imobile" - în speţă locul de veci - această normă fiind imperativă, textul consacrând o competenţă teritorială exclusivă, înlăturând deci aplicabilitatea dispoziţiilor art. 5 din Codul de procedură civilă, care se referă la o competenţă teritorială de drept comun.
Prin urmare, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, faţă de considerentele de mai sus, se va respinge recursul ca nefondat. (Judecator Ioana Surdescu)
← Contestaţie în anulare. Cazul prevăzut de art. 317 alin. 1... | Competenţă teritorială. Federaţie sindicală. Modificarea... → |
---|