Competenţă materială. Obligaţie de a face
| Comentarii |
|
Cererea formulată de o asociaţie prin care se solicită ca pârâtul să fie obligat să nu se mai folosească de denumirea ei, pentru a se intitula preşedintele asociaţiei respective, nu poate fi calificată ca fiind o cerere în legătură cu constituirea ori înscrierea unei persoane juridice, pentru a atrage astfel competenţa materială de soluţionare a tribunalului, ci, dimpotrivă, ca fiind o cerere privitoare la obligaţia de a face, potrivit art. 1073- 1075 din Codul civil.
în consecinţă, conflictul negativ de competenţă ivit între judecătorie şi tribunal va fi soluţionat în favoarea judecătoriei.
(Decizia nr. 6 din 22 februarie 2001 - Secţia a IlI-a civilă)
Prin cererea formulată de reclamanta Asociaţia Ch.R., în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Asociaţiilor Ch.R. şi M.P., s-a solicitat instanţei ca, prin hotărâre judecătorească, pârâţii să fie obligaţi să nu mai folosească denumirea asociaţiei reclamante, iar pârâtul M.P. să nu se mai intituleze preşedintele acesteia, urmând ca hotărârea ce se va pronunţa să fie făcută cunoscută în presa scrisă şi cea audiovizuală.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 2491 din 02.02.2000, a admis excepţia de necompetenţă materială şi şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, la rândul său, prin Sentinţa civilă nr. 1149 din 02.11.2000, şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul instanţei superioare, pentru a pronunţa un regulator de competenţă.
Curtea a stabilit competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea a analizat conţinutul acţiunii, din care rezultă că, în cauză, obiectul acesteia îl formează respectarea de către pârâţi a unor obligaţii de a face, respectiv de a nu face - conform art. 1073- 1075 din Codul civil, care atrage sfera de competenţă a instanţei de drept comun, judecătoria, acţiunea neavând nici o legătură cu constituirea şi înscrierea unei persoane juridice şi neîncadrându-se în nici una din situaţiile menţionate de art. 2 pct. 1 din Codul de procedură civilă, pentru a determina competenţa de soluţionare a tribunalului. (F.P.)
NOTĂ:
Conflictul negativ de competenţă s-a ivit ca urmare a noii reglementări privitoare la asociaţii şi fundaţii - Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, care a abrogat vechea reglementare în materie - Legea nr. 21/1924.
| ← Competenţă materială. Pretenţii rezultate dintr-un accident... | Competenţă materială. Litigiu comercial → |
|---|
