Competenţa materială. Natura juridică a litigiului
| Comentarii |
|
Instanţa de recurs constată că există neconcordanţa intre considerentele hotărârilor care îşi motivează soluţia pe drepturile cuvenite angajatului şi care rezultă din clauzele contractului de muncă, iar în dispozitivul hotărârii, se referă la despăgubiri civile, care nu sunt motivate cu temei de drept şi doctrină.
Astfel, potrivit art.5 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, rezultă că acestea au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii decurgând din legi sau alte acte normative, precum şi din contractele colective sau individuale de muncă, fiind considerate drepturi salariale denumite conform legii conflicte de drepturi.
Sunt conflicte de drepturi, conflictele în legătură cu încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncă, precum şi conflictele în legătură cu plata unor drepturi pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de părţi prin îndeplinirea sau neîndeplinirea corespunzătoare a obligaţiilor stabilite în contractul individual de muncă.
Conform Secţiunii II din Cap.III din Legea nr. 168/1999 procedura de soluţionare a conflictelor de drepturi, se soluţionează de către instanţele judecătoreşti, în primă instanţă judecătoriile şi în recurs, tribunalele, faţă de data sesizării instanţei.
Pe cale de consecinţă, faţă de obiectul cererii şi prevederile din Legea nr. 168/1999, competentă în a soluţiona cauza dedusă judecăţii în recurs, este Tribunalul Tulcea.
Curtea de Apel Constanţa - Decizia civilă nr. 737/30 aprilie 2001
| ← Competenţa materială în litigiile de muncă | Competenţa teritorială de soluţionare a conflictelor de drepturi → |
|---|
