COMPETENTA MATERIALĂ. PARTAJ. SITUATIA CERERILOR ACCESORII.
| Comentarii |
|
Judecătoria învestită cu soluţionarea cererii de stabilire a calităţii de moştenitor şi a cotelor care le revin moştenitorilor are competenţa de judecare şi a cererii privitoare la stabilirea masei succesorale şi a cererii de partaj, chiar dacă valoarea bu-nurilor depăşeşte 150.000.000 lei, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 17 Cod procedură civilă, instanţa învestită cu judecarea cererii principale are competenţa şi pentru judecarea cererilor accesorii.
Prin sentinţa civilă nr. 12.125 din 17.11.1998, pronunţată în dosarul nr. 4.692/1998, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă pentru judecarea acţiunii formulată de reclamanta B.A. împotriva pârâţilor R.D.C., R.M.A. şi S.C., pentru stabilirea masei succesorale şi partaj.
Aplicând art. 14 Cod procedură civilă, art. 158 şi 159 pct. 3 Cod procedură civilă, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, avându-se în vedere că, pe rolul acelei instanţe se află dosarul nr. 13.745/1995, ce are obiect stabilirea drepturilor succesorale de pe uima defunctului R.C., cu ultimul domiciliu în sectorul 1, Bucureşti.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a dispus conexarea celor două dosare.
Prin sentinţa civilă rir. 6.875, pronunţată în dosarul nr. 13.745/1995, în şedinţa publică de la 5.06."999, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, motivând că valoarea bunurilor depăşeşte 150.000.000 lei.
Tribunalul Bucureşti - secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ a invocat, la rândul lui, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale a instanţei, faţă de obiectul cauzei.
Deliberând asupra excepţiei necompetenţei materiale de soluţionare a acţiunii având ca obiect: stabilirea masei succesorale rămasă de pe urma defunctului R.C., stabilirea moştenitorilor şi a cotei fiecăruia, precum şi ieşirea din indiviziune asupra masei succesorale, tribunalul a constatat că, potrivit regulei stabilite de art. 17 Cod procedură civilă, instanţa competentă să judece capătul principal de cerere este competentă a judeca şi celelalte capete de cerere ale acţiunii, care au caracter accesoriu.
Tribunalul, prin sentinţa civilă nr. 251, pronunţată în şedinţa publică de la 14.10.1999, a admis excepţia şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, constatând conflict negativ de competenţă între Tribunalul Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Soluţionând conflictul negativ de competenţă ivit între judecătorie şi tribunal, în condiţiile art. 22 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reţine următoarele considerente:
Cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală, potrivit art. 17 Cod procedură civilă.
Interpretând dispoziţiile art. 1 pct. 1 şi art. 14 Cod procedură civilă, rezultă că, în cauză, competentă a judeca principalul capăt de cerere este judecătoria în raza căreia s-a aflat ultimul domiciliu al defunctului, respectiv Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Capătul de cerere privind ieşirea din indiviziune, chiar dacă are o valoare de peste 150.000.000 lei, este accesoriu şi, în consecinţă, competentă a soluţiona cauza este instanţa competentă să soluţioneze capătul principal de cerere.
Faţă de aceste considerente, Curtea stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. (Judecator Nicolae Craciun)
(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 47/1999)
| ← COMPETENŢA MATERIALĂ. PARTAJ DE BUNURI COMUNE. VALOAREA... | COMPETENTA TERITORIALĂ ABSOLUTĂ. CERERE DE RIDICARE A... → |
|---|
