COMPETENTA TERITORIALĂ ABSOLUTĂ. CERERE DE RIDICARE A SECHESTRULUI JUDICIAR.
| Comentarii |
|
Cererea de ridicare a sechestrului judiciar este de competenţa instanţei de la locul situării bunului, conform art. 13 Cod procedură civilă.
M.F. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 69 din 12.01.1999, în contradictoriu cu intimaţii G.I., G.F., criticând-o ca fiind nelsgală şi netemeinică.
Din actele de la dosar rezultă că, prin încheierea din 12.06.1998, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis cererea reclamanţilor G.l. şi G.F.G. în contradictoriu cu pârâta M.F. şi a dispus ridicarea sechestrului judiciar instituit asupra apartamentului compus din două camere şi dependinţe, situat la et. 1 al construcţiei din Bucureşti, str. G-ral George Macarovici, sectorul 6 şi asupra apartamentului compus din 4 camere şi dependinţe, situat la parterul imobilului de la aceeaşi adresă şi asupra cotei de 2/3 din suprafaţa de teren de 360 m2, prin încheierea din 13.03.1997, a aceleiaşi judecătorii.
S-a dispus restituirea către pârâtă a cauţiunii de 5.000.000 lei, depusă de aceasta cu recipisa CEC nr. 31003-066537, din 11.02.1997 şi înregistrată în registrul de valori al instanţei la poziţia 50/1997.
Pârâta a fost obligată la cheltuieli de judecată către reclamanţi.
Apelul făcut de pârâtă împotriva încheierii de şedinţă din 12.06.1998, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, a fost respins prin decizia civilă nr. 69/1999 a Tribunalului Bucureşti - secţia a IV-a civilă.
Prin recursul de faţă, se susţine că a formulat cerere de suspendare a judecării cauzei pendinte la tribunal, cu motivarea că a înregistrat cerere de strămutare a pricinii la Curtea Supremă de Justiţie, depunând şi certificatul nr. 36, eliberat de acea instanţă.
Deşi instanţa supremă a dispus suspendarea judecării pricinii, tribunalul nu a ţinut cont şi a procedat la judecarea apelului.
A solicitat suspendarea deciziei tribunalului.
Decizia recurată este dată cu încălcarea legii, fiind lovită de nulitatea absolută, deoarece instanţa de apel nu a ţinut seama de măsura dispusă de secţia civilă a instanţei supreme, de suspendare a judecării apelului, până la soluţionarea cererii de strămutare; instanţa de apel, ca şi instanţa de fond, au încălcat dispoziţiile imperative din art. 13 alin. 1 şi art. 159 pct. 3 Cod procedură civilă privind competenţa teritorială absolută, deoarece încheierea de ridicare a sechestrului judiciar s-a pronunţat de Judecătoria Sectorului 4, iar imobilul în litigiu este situat în sectorul 6, instanţă competentă să soluţioneze cererea; s-au apreciat eronat probele administrate şi s-a reţinut o situaţie de fapt nereală, în sensul că între părţi se află în curs de soluţionare dosarul nr. 424/1999, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, cu termen la data de 6.04.1999; s-a apreciat greşit legea, iar soluţia pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 este nelegală, existând în continuare pericolul înstrăinării sau degradării bunului.
Examinând motivele de recurs, în raport de actele de la dosar, Curtea constată că instanţa de fond şi cea de apel au încălcat prevederile art. 13 alin. 1 şi art. 159 pct. 3 Cod procedură civilă, întrucât bunul în litigiu este situat în sectorul 6, caz în care cererea de ridicare a sechestrului trebuia soluţionată în fond de Judecătoria Sectorului 6, potrivit competenţei absolute, reglementată de art. 13 alin. 1 Cod procedură civilă.
Este adevărat că în dosarul nr. 9.920/1996 s-a admis cererea de recuzare a tuturor judecătorilor din cadrul Judecătoriei Sectorului 6 şi s-a trimis cauza spre soluţionare Judecătoriei Sectorului 4.
Obiectul dosarului l-a constituit instituirea sechestrului judiciar.
Recuzarea întregii instanţe a Judecătoriei Sectorului 6 a produs efecte numai sub aspectul judecării cauzei ce a format obiectul dosarului, şi anume instituirea sechestrului judiciar.
Cererea de recuzare nu poate produce efecte asupra altor litigii, chiar legate de acelaşi obiect şi purtând între aceleaşi părţi. •
Judecătoria Sectorului 4, în urma admiterii cererii de recuzare, a pronunţat încheierea de instituire a sechestrului judiciar, dar cererea de ridicare a sechestrului trebuia soluţionată în fond de Judecătoria Sectorului 6, potrivit art. 13, care arată, în mod expres, că, cererile privitoare la bunurile nemişcătoare se fac numai la instanţa în circumscripţia căreia se află nemişcătoarele.
Art. 13 prevede o competenţă absolută, şi încălcarea ei atrage după sine nelegalitatea hotărârii, motiv pentru care urmează a admite recursul, a anula ambele hotărâri şi a trimite cauza la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, competentă să soluţioneze pricina.
Cu ocazia rejudecării urmează ca instanţa să examineze şi celelalte motive de recurs, ca apărări de fond. (Judecator Irina-Luminita Dumitriu)
(Secţia a lll-a civilă, decizia civilă nr. 1.495/1999)
| ← COMPETENTA MATERIALĂ. PARTAJ. SITUATIA CERERILOR ACCESORII. | COMPETENŢA TERITORIALĂ ALTERNATIVĂ. CERERE PRIVITOARE LA... → |
|---|
