CONTESTATIE ÎN ANULARE. CONDIŢII DE ADMISIBILITATE. INVOCAREA NECOMPETENŢEI MATERIALE.
| Comentarii |
|
Conform art. 317 Cod procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare pentru motivele limitativ prevăzute de lege, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe căile ordinare de atac.
Cum, în speţă, contestatoarea nu a invocat excepţia de necompetenţă materială prin intermediul căilor de atac exercitate, rezultă că este inadmisibilă contestaţia în anulare promovată în conformitate cu art. 317 pct. 2 Cod procedură civilă.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - secţia a IV-a civilă, contestatorul C.G.M.B. a solicitat anularea deciziei civile nr. 90/19.01.1999, pronunţată de C.A.B. - secţia a lll-a civilă, în dosarul nr. 5.441/1998, în contradictoriu cu intimaţii I.P., C.L. sectorul 1, S.C. „H.N."-S.A. şi B.Gh.
în motivarea contestaţiei în anulare s-a arătat că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
în acest sens, se susţine că obiectul litigiului are valoarea de 259.000.000 lei şi că, în raport de dispoziţiile art. 3 pct. 2 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Bucureşti trebuia să judece în apel şi nu în recurs.
Contestatorul a arătat că nu a invocat această excepţie pe căile ordinare de atac, deoarece cererea ar fi fost respinsă ca fiind lipsită de interes, având în vedere că procesul a fost câştigat de contestator, atât în faza judecării cauzei în fond, cât şi în apel.
De asemenea, contestatorul a susţinut că dezlegarea dată pricinii este rezultatul unei greşeli materiale, deoarece Curtea de Apel Bucureşti a judecat recursul fără să observe că, cererea trebuia judecată în fond de tribunal, iar Curtea trebuia să judece în faza apelului.
Contestaţia în anulare formulată este inadmisibilă.
în fapt, prin decizia civilă nr. 90/19.01.1999, C.A.B. - secţia a lll-a civilă a admis cererea de recurs formulată de recurentul I.P. împotriva deciziei civile nr. 2.634/13.10.1998, pronunţată de Tribunalul Bucureşti; a casat decizia menţionată şi sentinţa nr. 3.852/16.03.1998, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 şi, rejudecănd în fond, a admis cererea formulată de reclamantul I.P.; a constatat nulitatea actului de donaţie încheiat la data de 13.05.1964, fiind obligaţi pârâţii S.C. „H.N."-S.A. şi C.G.M.B. să lase reclamantului în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Bucureşti, str. Caragea Vodă nr. 20, sectorul 1.
Din actele dosarului rezultă că, motivul constând în necompetenţă materială a Tribunalului Bucureşti de a judeca în apel, ori necompetenţă materială a Curţii de Apel Bucureşti de a judeca în recurs, nu a fost invocat de nici una dintre părţi, în nici o fază procesuală.
Rezultă că, necompetenţă materială a judecătoriei, având în vedere dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. b şi împrejurarea că obiectul litigiului are o valoare de peste 150.000.000 lei, nu a fost pusă în discuţie, deşi au fost exercitate toate căile de atac prevăzute de lege.
Conform art. 317 Cod procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele limitativ prevăzute de lege, numai dacă aceste motive nu.au putut fi invocate pe căile ordinare de atac.
Or, în speţă, contestatorul ar fi putut invoca necompetenţă materială în cadrul exercitării căilor ordinare de atac.
Nu poate fi primită apărarea sa, în sensul că nu avea interes să invoce necompetenţă instanţei, deoarece câştigase procesul.
Interesul de a pune în discuţie necompetenţă materială a instanţelor era prezent şi actual în tot cursul procesului, deoarece hotărârea pronunţată de o instanţă necompetentă poate fi desfiinţată în anumite condiţii, în baza art. 317 Cod procedură civilă. Astfel că, punerea în discuţie a necompetenţei instanţei nu ar fi putut fi paralizată prin invocarea excepţiei lipsei de interes, aşa cum a susţinut contestatorul, mai ales că, excepţia fiind de ordine publică, ar fi putut fi invocată de instanţă, din oficiu, dacă ar fi cunoscut valoarea obiectului cererii.
în concluzie, nefiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 317 alin. 1 Cod procedură civilă, contestaţia în anulare este inadmisibilă.
De asemenea, hotărârea instanţei de recurs nu este nici rezultatul unei erori materiale, astfel încât nu pot fi aplicate nici dispoziţiile art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă, referitoare la contestaţia în anulare specială.
Instanţa de recurs nu a săvârşit nici o eroare materială, deoarece nu a avut cunoştinţă de valoarea obiectului litigiului, şi din nici un act depus la dosar nu a rezultat această valoare.
Prin faptul că reclamantul a sesizat judecătoria pentru soluţionarea cererii, acesta a creat prezumţia că valoarea obiectului litigiului este sub 150.000.000 lei, şi niciuna din părţi nu a contestat această valoare până la pronunţarea hotărârii irevocabile în cauză. (Judecator Adina Nicolae)
(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 782/1999)
| ← CONTESTATIE ÎMPOTRIVA HOTĂRÂRII COMISIEI OE APLICARE A LEGII... | CONTESTATIE ÎN ANULARE. GREŞEALĂ MATERIALĂ. ÎNŢELES. → |
|---|
