ACŢIUNE ÎN ANULAREA CONTRACTULUI DE VÂNZARE-CUMPĂRARE. MODIFICARE DE ACŢIUNE ÎN SENSUL RESTITUIRII IMOBILULUI CONFORM LEGII NR. 10/2001. INADMISIBILITATE
| Comentarii |
|
Modificarea de acţiune dintr-o cerere pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare promovată pe calea dreptului comun anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, într-o cerere de restituire în natură a imobilului, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 este inadmisibilă, persoana îndreptăţită având obligaţia de a urma procedura de restituire stabilită de legea specială, căci instanţa de judecată nu se poate substitui unităţii deţinătoare.
Secţia civilă, decizia nr. 2768 din 21 noiembrie 2003
Prin acţiunea înregistrată la data de 9 aprilie 1997, reclamanţii au solicitat în contradictoriu cu Primăria mun. Cluj-Napoca şi P.l. anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părţi pentru apartamentul nr. 2 situat în Cluj-Napoca str. Zrinyi nr. 7, ce a fost preluat abuziv de la reclamanţi.
Completarea cererii de chemare în judecată, între petitele căreia fiind şi cererea de restituire în natură a apartamentului, s-a făcut abia la data de 9 mai 2001, când deja era în vigoare Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989; reclamanţii au invocat în completarea de acţiune dispoziţiile art. 9 alin. (1) din legea nr. 10/2001, conform cărora imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură şi în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini.
Procedura de restituire a imobilelor este reglementată de capitolul III al Legii nr. 10/2001, care cuprinde o procedură administrativă, urmată de o procedură jurisdicţională.
Reclamanţii susţin că acţiunile în revendicare care îmbracă forma unei acţiuni de drept comun, cum este cea formulată de reclamanţi, se rezolvă conform art. 47 şi 48 din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptăţită putând alege calea acestei legi, renunţând la judecarea acţiunii sau solicitând suspendarea cauzei sau continuând procesul, aşa cum au solicitat reclamanţii.
Susţinerea reclamanţilor nu este întemeiată deoarece Legea nr. 10/2001 a intrat în vigoare la data de 14 februarie 2001, când se afla în curs de judecată doar cererea privind anularea pretinsului contract de vânzare-cumpărare încheiat între pârâţii Primăria Municipiului Cluj-Napoca şi P.l. Nefiind în curs de judecată o cerere de restituire la data intrării în vigoare a legii, în sensul art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, completarea de acţiune fiind făcută abia la 9 mai 2001, corect au apreciat primele instanţe că reclamanţii nu se pot prevala în cadrul acestei acţiuni de prevederile Legii nr. 10/2001.
Precizarea de acţiune formulată la 9 mai 2001, deci în termenul legal prevăzut de art. 21 din legea nr. 10/2001, echivalează cu o notificare prin care se solicită restituirea apartamentului, chiar dacă aceasta a fost adresată instanţei de judecată în dosarul nr. 5692/1997 şi nu persoanei juridice deţinătoare a imobilului şi în aceste condiţii reclamanţii nu sunt prejudiciaţi, având posibilitatea să continue procedura de restituire la organul administrativ, conform art. 21 alin.(4) din Legea nr. 10/2001. (Judecător Alina Rodina)
57. PLÂNGERE ÎMPOTRIVA DISPOZIŢIEI EMISE DE PRIMAR ÎN CADRUL PROCEDURII DE RESTITUIRE PREVĂZUTE DE LEGEA NR. 10/2001.
Chiar dacă privitor la controlul judecătoresc legea nu stabileşte, precum în cazul controlului judiciar, reguli procedurale specifice, trebuie admis că este în spiritul instituţiei că în etapa exercitării controlului judecătoresc nu s-ar putea extinde cadrul procesual sub aspectul părţilor sau al obiectului.
Secţia civilă, decizia nr. 11 din 31 ianuarie 2003
în speţă, prin cererea înregistrată la Tribunalul Maramureş sub nr. 216 din 4 ianuarie 2002, petenţii T.l. şi T.L. au înţeles a formula plângere împotriva dispoziţiei nr. 2 din 3 ianuarie 2002 a Primarului Comunei Dragomireşti, prin care s-a refuzat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1664 mp înscris în CF nr. 3091 Dragomireşti, în temeiul notificării făcute de petenţi.
Prin cererea lor petenţii au solicitat însă şi revendicarea terenului de la numiţii F.l. şi F.I., această pretenţie a lor apărând ca o cerere nouă formulată în cadrul controlului judecătoresc şi care, prin raportare la cele mai sus statuate, trebuie considerată inadmisibilă.
Aşa fiind, Tribunalul Maramureş era dator să o respingă pentru acest motiv, iar nu să o judece pe fondul ei.
Cum toate aceste chestiuni sunt de ordine publică, ele au fost invocate din oficiu de către prezenta instanţă în şedinţa publică din 31 ianuarie 2003, apelul trebuind să fie admis sub acest motiv.
în atari condiţii, nefiind permisă atragerea lor în judecată, apelanţii F.l. şi F.l. nu au nici calitatea de a critica pe fondul ei sentinţa tribunalului cu privire la legalitatea şi temeinicia restituirii în natură către petenţi, în temeiul Legii nr. 10/2001, a terenului în litigiu, lor rămânându-le să se apere în contra petenţilor pe calea dreptului comun, prin compararea titlurilor aflate în concurs.
Nu se va putea, deci, trece la cercetarea pe fondul lor a acelor motive de apel care pun în discuţie legalitatea şi temeinicia sentinţei sub aspectul aplicării în beneficiul petenţilor a dispoziţiilor moratorii ale Legii nr. 10/2001.
Pe cale de consecinţă, se va admite în parte apelul declarat în cauză, sentinţa urmând a fi schimbată în sensul respingerii ca inadmisibil a capătului de cerere în revendicare formulat în contra apelanţilor F.l şi F.l. (Judecător Valentin Mitea)
| ← NULITATEA CERERII DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ ÎN CONDIŢIILE ÎN... | ACŢIUNE ÎN EVACUARE. ACHIESAREA PĂRŢILOR CU PRlVIRE LA... → |
|---|
