Contestaţie în anulare. Cazul prevăzut de art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă. Condiţii
| Comentarii |
|
Potrivit art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare în cazul în care procedura de citare nu a fost legal îndeplinită şi numai dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe căi ordinare de atac.
Nefolosind calea ordinară de atac, partea nu poate invoca motivul necitării pe calea contestaţiei în anulare.
(Decizia nr. 1145 din 18 aprilie 2001 - Secţia a IV-a civilă)
La data de 1 noiembrie 1999, contestatoarea M.G. a formulat contestaţie în anulare împotriva Sentinţei civile nr. 2247 din 23 septembrie 1980, pronunţată de Judecătoria Alexandria, în contradictoriu cu intimaţii, solicitând anularea hotărârii şi rejudecarea acesteia cu respectarea procedurii de citare, cu plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea contestaţiei în anulare s-a arătat că nu a fost citată la nici unul din termenele de judecată în dosarul în care s-a pronunţat sentinţa civilă contestată, invocând în drept dispoziţiile art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă.
Prin Sentinţa civilă nr. 3536 din 20 octombrie 2000, pronunţată de Judecătoria Alexandria în al doilea ciclu procesual, s-a respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea M.G., ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Legea (dispoziţiile art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă) are în vedere neregularitatea procedurii de citare pentru ziua când s-a judecat pricina în fond, nu şi neregularităţile privitoare la termenele anterioare de judecată, care, de altfel, se acoperă dacă nu sunt invocate la prima zi de înfăţişare ce a urmat şi înainte de a se pune concluzii pe fond.
Verificând acest aspect se constată că procedura de citare a părţii este îndeplinită conform legii, pe de o parte, iar, pe de altă parte, comunicarea hotărârii a fost valabil îndeplinită, partea neatacând sentinţa pronunţată cu recurs.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatoarea, reiterând motivarea cererii introductive, în sensul că nu a primit citaţia pentru nici unul din termenele avute la instanţa de fond şi nici nu a primit hotărârea pentru a o ataca, eventual, cu recurs (la acea dată, aceasta fiind calea de atac ordinară).
Prin Decizia civilă nr. 481/A din 12 ianuarie 2001, pronunţată de Tribunalul Teleorman, s-a respins apelul declarat de contestatoarea M.G., ca nefondat. Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a constatat următoarele: Corect a reţinut prima instanţă faptul că nu a fost atacată cu recurs sentinţa contestată de contestatoare, deşi acesteia i-a fost legal comunicată la data de 12 octombrie 1980, în raport de dispoziţiile art. 94 alin. 4 din Codul de procedură civilă, conform dovezii existente.
Potrivit art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu partea, numai dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe căile ordinare de atac.
în speţă, nefolosind calea ordinară de atac, pârâta nu putea invoca motivul necitării sale pe calea contestaţiei în anulare, împrejurare ce are ca efect inadmisibilitatea contestaţiei în anulare.
împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea M.G., pentru următoarele motive:
Potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, decizia recurată este dată cu aplicarea greşită a legii, în sensul că s-a apreciat că procedura de citare a fost legal îndeplinită pentru ziua când s-a judecat pricina, deşi din cuprinsul procesului-verbal existent la dosar, de îndeplinire a procedurii de citare, lipseşte humele agentului procedural, la rubrica respectivă existând o semnătură indescifrabilă, şi s-a menţionat că procedura de citare a fost îndeplinită "prin afişare" cu două motivaţii: 1. "nici o persoană de la punctul 1 nu a fost găsită" şi 2. "persoana citată schimbându-şi domiciliul", ceea ce demonstrează superficialitatea cu care s-a realizat procedura de citare.
Instanţa de apel a apreciat greşit că e inadmisibilă contestaţia în anulare împotriva unei hotărâri care nu a fost atacată cu recurs, întrucât şi procedura de comunicare a hotărârii judecătoreşti nu s-a făcut conform procedurii legale.
Examinând decizia în raport de criticile formulate se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Procedura de citare pentru ziua când s-a judecat pricina, cât şi de comunicare a hotărârii judecătoreşti contestate s-au făcut cu respectarea legii - art. 88 şi următoarele din Codul de procedură civilă.
Nu poate fi primită susţinerea că din cuprinsul procesului-verbal întocmit cu ocazia citării contestatoarei pentru ziua când s-a judecat pricina lipseşte numele agentului procedural, fapt ce ar atrage nulitatea actului procedural, conform dispoziţiilor art. 100 alin. ultim din Codul de procedură civilă, susţinere formulată de altfel direct în recurs, întrucât din dovada respectivă a fost înlăturată, prin rupere, tocmai rubrica respectivă, fapt ce pune instanţa în imposibilitatea efectuării acestor verificări.
în ce priveşte procedura de comunicare a hotărârii judecătoreşti, aceasta este făcută potrivit legii, procesul-verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului procedural cuprinzând toate menţiunile prevăzute sub sancţiunea nulităţii, inclusiv numele agentului procedural.
Pe de altă parte, corect au constatat instanţele de fond şi de apel că nu este admisibilă contestaţia în anulare pentru situaţia reglementată de dispoziţiile art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, în sensul că invocarea faptului că citarea părţii pentru termenul când s-a soluţionat cauza nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii nu poate fi primită pe calea contestaţiei în anulare, atâta timp cât partea putea să invoce această nulitate pe calea ordinară de atac a recursului, întrucât comunicarea hotărârii s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale.
Aceasta întrucât contestaţia în anulare nu poate fi întemeiată pe motive pe care partea a omis să le invoce în cadrul căii ordinare de atac, deoarece imposibilitatea de a le fi invocat în cadrul căii ordinare reprezintă o condiţie esenţială pentru admiterea contestaţiei în anulare, potrivit art. 317 din Codul de procedură civilă, iar contestatoarea a putut să declare recurs împotriva sentinţei civile contestate, faţă de considerentele mai sus expuse.
Aşa fiind, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, decizia tribunalului fiind legală, instanţa, în baza art. 396 din Codul de procedură civilă, raportat la dispoziţiile art. 296 din Codul de procedură civilă, dispune respingerea recursului declarat de recurenta-contestatoare M.G. ca nefondat.
| ← Contestaţie în anulare. Cazul prevăzut de art. 317 alin. 1... | Competenţă teritorială. Partaj. Loc de veci → |
|---|
