Competenţă teritorială. Partaj succesoral. Conflict pozitiv de competenţă
| Comentarii |
|
Partajul succesoral este de competenţa instanţei ultimului domiciliu al defunctului, fiind fără relevanţă locul unde se află imobilul supus împărţelii.
(Secţia a IV-a civilă, sentinţa nr. 2/20.03.1996)
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Olteniţa, reclamanta A.I. a chemat în judecată pe pârâta A.S. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună ieşirea din indiviziune asupra averii rămase de la defunctul A.N., cu ultimul domiciliu în Bucureşti, sectorul 4.
Prin încheiere, judecătoria a respins excepţia de necompetenţă teritorială a acestei instanţe, invocată de pârâtă, cu motivarea că defunctul a locuit efectiv în ultimii ani ai vieţii în comuna Plătăreşti, judeţul Călăraşi, unde a avut loc şi decesul, şi tot în această localitate se află şi imobilul ce face parte din masa succesorală.
Prin acţiunea înregistrată ulterior pe rolul Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti reclamanta A.S. a chemat în judecată pe pârâta A.I. pentru ieşirea din indiviziune asupra averii defunctului A.N.
Judecătoria sectorului 4, prin încheiere, a respins excepţia de necompetenţă teritorială a acestei instanţe, invocată de A.I., a constatat conflict pozitiv de competenţă şi, întrucât cele două judecătorii nu fac parte din raza teritorială a aceluiaşi tribunal, dosarul a fost înaintat Curţii de Apel Bucureşti pentru regulator de competenţă.
Examinând actele dosarului, Curtea reţine că ultimul domiciliu al defunctului, în sensul dispoziţiilor art. 13 din Decretul 31/1954, a fost în Bucureşti, sectorul 4, aspect recunoscut de ambele părţi.
în aceste condiţii este lipsit de relevanţă locul unde se află imobilul supus împărţelii, după cum nu influenţează asupra competenţei teritoriale locul unde a decedat persoana respectivă.
Având în vedere dispoziţiile art. 14 Cod procedură civilă, competenţa teritorială va fi stabilită, potrivit art. 22 din acelaşi cod, în favoarea Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti.
Notă: Prin Decizia nr. 11 din 9.02.1999, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. 5 Cod procedură civilă, potrivit cărora termenul pentru exercitarea dreptului de recurs curge de la pronunţarea hotărârii care conţine regulatorul de competenţă. în aceste condiţii, termenul de 5 zile pentru exercitarea căii de atac va curge de la data comunicării hotărârii prin care s-a soluţionat conflictul de competenţă.
| ← Competenţa teritorială. Noţiunea de "domiciliu", în sens... | Constituţionalitatea legilor. Competenţa instanţelor... → |
|---|
