Contestaţie în anulare. Delimitarea noţiunii "motiv de casare" de argumentele de fapt şi de drept
| Comentarii |
|
Motivele de casare sunt cele prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 304 Cod procedură civilă şi numai omisiunea instanţei de recurs de a se pronunţa asupra unui asemenea motiv, invocat de către recurent, face posibilă admiterea contestaţiei în anulare, specială.
Instanţa de recurs nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt şi de drept care susţin motivul de casare, ci poate să Ie analizeze global, printr-un raţionament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esenţial, astfel că omisiunea de a se cerceta un anumit argument sau o afirmaţie a recurentului nu deschide calea contestaţiei în anulare, prevăzută de art. 318 Cod procedură civilă.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1.737/ 9.12.1997)
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, contestatorul L.I.D. a solicitat anularea deciziei civile nr. 353 din 9.03.1995, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata S.C. "C" - S.A. în motivarea contestaţiei în anulare, contestatorul a susţinut că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra motivului de casare notat cu II, şi anume, nu a analizat proba cu înscrisuri, hotărâtoare pentru rezolvarea corectă a litigiului. De asemenea, a omis a examina fraza prin care recurentul făcea trimite la pct. 3 din motivele de recurs. în hotărârea atacată cu contestaţie în anulare nu a fost analizat motivul notat cu II lit. b) din recursul contestatorului. în drept, acesta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 318 Cod procedură civilă. Contestaţia în anulare nu este fondată.
Examinând dosarul în care a fost pronunţată hotărârea a cărei anulare s-a cerut, instanţa constată că au fost analizate, cu ocazia judecării recursului, toate motivele de casare invocate de recurent şi toate au fost respinse, ca nefondate.
Promovarea acestei căi de atac extraordinare de către contestator este rezultatul unei interpretări greşite a dispoziţiilor art. 318 Cod procedură civilă. Sub acest aspect, este necesară sublinierea deosebirii dintre "motivele de casare", la care se referă art. 318 Cod procedură civilă, şi argumentele de fapt şi de drept, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de casare pe care îl sprijină, iar aceste motive sunt prevăzute în mod limitativ de dispoziţiile art. 304 Cod procedură civilă. Instanţa este obligată să răspundă tuturor "motivelor de casare" şi nu afirmaţiilor, frazelor, argumentelor de fapt şi de drept care susţin motivul de casare.
De asemenea, instanţa de recurs este în drept să grupeze argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare, pentru a răspunde printr-un considerent comun. Este suficient ca instanţa de recurs să arate temeiul şi justificarea respingerii motivului de recurs, să dovedească, din punct de vedere juridic, netemeinicia acestuia, chiar dacă nu a răspuns la toate argumentele şi afirmaţiile recurentului. Chiar dacă mai multe motive de recurs au fost discutate şi respinse în bloc, nu este deschisă calea prevăzută de art. 318 Cod procedură civilă, pentru anularea hotărârii.
în speţă, contestatorul reproşează instanţei de recurs fie că nu a analizat anume argumente, fraze, afirmaţii, dovezi, fie reiterează pe această cale motive de recurs examinate şi respinse. Şi într-un caz şi în celălalt nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 318 Cod procedură civilă, iar faţă de cele menţionate, contestaţia promovată de contestator va fi respinsă, ca nefondată.
| ← Contestaţie în anulare. Condiţii | Contestaţie în anulare. Greşeală materială. înţelesul noţiunii → |
|---|
