Constatarea dreptului de proprietate dobândit prin înscris sub semnătură privată
| Comentarii |
|
Reclamanta a chemat în judecată municipiul Rm.Vâlcea, prin primar, pentru a se constata că este proprietara suprafeţei de teren de 87,50 mp., situată în această localitate, Str.Inăteşti 81, cu motivarea că a cumpărat cu chitanţă suprafaţa arătată pentru a-şi întregi curtea casei, iar vânzătorii au decedat şi nu au moştenitori.
Ulterior, a fost introdus în cauză, în calitate de pârât, Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală a Finanţelor din judeţul Vâlcea, ca reprezentant al Statului Român şi s-a solicitat ca hotărârea ce se va pronunţa să ţină loc de act autentic de vânzare - cumpărare pentru terenul în cauză.
Judecătoria Rm.Vâlcea a admis acţiunea, aşa cum a fost completă şi a constatat că între reclamantă şi defuncţi, a intervenit la 26 mai 1970, antecontractul de vânzare - cumpărare cu privire la terenul în suprafaţă de 87,50 mp., situat în Rm.Vâlcea, Str.Inăteşti 67, în prezent 81, pentru care s-a plătit suma de 700 lei.
Prin aceeaşi sentinţă, s-a dispus ca hotărârea să ţină loc de act autentic de vânzare - cumpărare, cu motivarea că reclamanta a dobândit terenul pentru suma de 700 lei, teren pe care 1-a stăpânit în mod continuu şi netulburată, iar încheierea actului în formă autentică nu s-a putut realiza, datorită decesului vânzătorilor şi în lipsa moştenitorilor legali ori testamentari ai acestora, bunurile trec în proprietatea statului, astfel că vânzarea nu poate fi constatată decât în contradictoriu cu acest pârât.
Tribunalul Vâlcea, a respins apelul declarat de pârât, preluând în considerentele deciziei motivarea instanţei de fond. Deosebit de aceasta, s-a mai reţinut că antecontractul invocat de reclamantă, nu este translativ de proprietate, imobilul fiind transmis pe cale succesorală apelantului - pârât, care a preluat în acest mod şi obligaţia autorilor săi, născută din antecontractul de vânzare -cumpărare.
Investită în recurs, Curtea de apel a modificat decizia şi sentinţa şi pe fond, a respins acţiunea formulată de reclamantă.
In motivarea acestei soluţii s-a reţinut că în mod corect Tribunalul a constatat că antecontractul de vânzare - cumpărare nu este translativ de proprietate, însă, a apreciat în mod greşit că imobilul a fost transmis pe cale succesorală Statului Român prin Ministerul de Finanţe, căruia i-ar fi revenit obligaţia de a înstrăina în mod valabil terenul litigios.
Primele instanţe au preluat susţinerile reclamantei din acţiune, însă, nefiind dovedite, nu se justifică reţinerea calităţii procesuale pasive a pârâtului, faţă de care a fost admisă cererea.
Tribunalul şi-a întemeiat soluţia pe dispoziţiile art. 111 Cod procedură civilă, ale cărui cerinţe, nefiind îndeplinite, se impunea respingerea acţiunii. Reclamanta avea posibilitatea formulării unei acţiuni în realizarea dreptului, întemeiată pe dispoziţiile art. 1073, 1077 din Codul Civil, deoarece efectul juridic principal al antecontractului de vânzare - cumpărare, este obligaţia de a da, dar şi de a face, având ca obiect nu perfectarea vânzării, ci autentificarea actului de transmitere a proprietăţii.
Un ultim considerent al deciziei pronunţate de instanţa de recurs, vizează momentul introducerii acţiunii, după intrarea în vigoare a O.G.nr.138/2000 şi posibilitatea aplicării dispoziţiilor speciale ale art.5802 -5803 Cod procedură civilă. întrucât decizia pronunţată de instanţa de apel este nelegală, se justifică admiterea recursului, modificarea deciziei şi sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii, potrivit art.312 alin.3, raportat la art.304 pct.8 şi 9 Cod procedură civilă.
Decizia civilă nr.319/R/15.02.2002 a Curţii de Apel Piteşti
| ← Contradictorialitatea în procesul civil. | Principiul disponibilităţii - limitele aplicării lui → |
|---|
