Contencios administrativ. Comunicarea actului administrativ. înscrierea dreptului în cartea funciară. Opozabilitatea înscrierii. Momentul de la care începe să curgă termenul de introducere a acţiunii în anularea actului administrativ
| Comentarii |
|
Dispoziţiile art. 5 alin. final din Legea nr. 29/1990 prevăd că introducerea acţiunii la instanţa competentă nu se poate face mai târziu de 1 an de la data comunicării actului administrativ a cărui anulare se cere.
<<Nota: Legea nr. 29/1990 a fost abrogată prin Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ (M. Of. nr. 1154 din 7 decembric 2004). Articolul 11 din Legea nr. 554/2004 prevede: „(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce in termen de 6 luni de la: a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă; b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii; c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii; d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile; e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative. (2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz. (21) în cazul suspendării, potrivit legii speciale, a procedurii de soluţionare a plângerii prealabile, termenul prevăzut la alin. (1) curge după reluarea procedurii, de la momentul finalizării acesteia sau de la data expirării termenului legal de soluţionare, după caz, dacă a expirat termenul prevăzut la alin. (2). (3) în cazul acţiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, termenul curge de la data când s-a cunoscut existenţa actului nelegal, fiind aplicabile în mod corespunzător prevederile alin. (2). (4) Ordonanţele sau dispoziţiile din ordonanţe care se consideră a fi neconstituţionale, precum şi actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând. (5) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripţie, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere">>
Efectul opozabilităţii generat de înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară nu poate fi asimilat comunicării actului administrativ care a stat la baza înscrierii, respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate în litigiu.
Efectul opozabilităţii în cartea funciară înseamnă, de fapt, posibilitatea de valorificare a dreptului înscris împotriva unor terţe persoane, care trebuie să respecte acest drept
Prin urmare, opozabilitatea nu înseamnă automat comunicarea actului, astfel cum este definită şi sancţionată de art. 5 din Legea nr. 29/1990, iar faptul că a existat o publicitate nu este acelaşi lucru cu o cunoaştere efectivă.
I.C.C.J., Secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 3115 din 28 septembrie 2006, în LegeAZ.net
Prin sentinţa civilă nr. 397 din 16 noiembrie 2005, Curtea de Apel Suceava, Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reju-decând cauza în fond, după casarea cu trimitere, dispusă prin decizia nr. 3069 din 17 mai 2005 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca tardiv formulată, acţiunea reclamantului D.V., în contradictoriu cu pârâţii SC F. SA Suceava, Ministerul Industriei şi Resurselor şi SC F. SA Suceava.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că acţiunea a fost formulată cu depăşirea termenului de 1 an prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990, termenul de la care a luat reclamantul cunoştinţă de existenţa actului administrativ începând că curgă de la data transcrierii în cartea funciară.
Cum certificatul de atestare a dreptului de proprietate în litigiu a fost înscris în cartea funciară la 31 mai 1999, iar acţiunea de faţă s-a formulat la 14 aprilie 2003, Curtea de Apel Suceava a constatat încălcate dispoziţiile Legii nr. 29/1990 - art. 5 şi a respins cererea, ca fiind tardiv formulată.
împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a formulat recurs D.V., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât instanţa fondului a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 29/1990, reţinând că termenul de decădere ar fi început să curgă de la data înscrierii actului administrativ în cartea funciară.
Se apreciază în recurs, faţă de efectul de opozabilitate generat de înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, că acesta nu poate fi asimilat comunicării actului administrativ.
Se invocă, de asemenea, şi dispoziţiile Legii nr. 7/1996, referitoare la categoria terţilor, faţă de care înscrierea îşi produce efecte de opozabilitate, apreciind în final recurenta că ea a luat efectiv cunoştinţă de act (certificatul de atestare a dreptului de proprietate) la data la care acesta a fost depus într-un alt dosar privind o cauză de revendicare.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 5 alin. final din Legea nr. 29/1990 prevăd că introducerea acţiunii la instanţa competentă nu se poate face mai târziu de 1 an de la data comunicării actului administrativ a cărui anulare se cere.
La stabilirea acestui termen procedural s-a avut în vedere necesitatea de a nu lăsa actele administrative într-o stare de nesiguranţă, cât şi interesul cetăţenilor de a sesiza orice ilegalităţi ale autorităţilor administrative.
Efectul opozabilităţii în cartea funciară înseamnă de fapt posibilitatea de valorificare a dreptului înscris împotriva unor terţe persoane, care trebuie să respecte acest drept.
Prin urmare, opozabilitatea nu înseamnă automat comunicarea actului, astfel cum este definită şi sancţionată de art. 5 din Legea nr. 29/1990 şi faptul că a existat o publicitate nu este acelaşi lucru cu o cunoaştere efectivă.
Faptul comunicării efective a actului în litigiu către recurentă nu rezultă din motivarea primei instanţe, aspectul pe acest incident procedural (excepţie) fiind contradictoriu.
De aceea, trebuie examinate atent probele administrate, susţinerile părţilor pe acest aspect, instanţa curţii de apel având obligaţia de a suplimenta probatoriul privitor la data comunicării actului către recurentă sau a aceleia la care efectiv a luat cunoştinţă de certificatul de atestare a dreptului de proprietate contestat, pentru a aplica în mod temeinic dispoziţiile art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990.
Procedând altfel, instanţa de fond încalcă dreptul recurentului-recla-mant la un proces echitabil, astfel cum este definit de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, text care într-un sens larg cuprinde toate garanţiile pentru ca o persoană să poată fi judecată în mod echitabil.
Faţă de aceste considerente, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de D.V. şi a dispus casarea sentinţei civile nr. 397/2005, pronunţată Curtea de Apel Suceava, Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, cu trimitere spre rejudecare, pentru suplimentarea probatoriului în sensul mai sus arătat.
Notă: în sens contrar, a se vedea: I.C.C.J., Secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 2982 din 11 mai 2005, în LegeAZ.net (speţa nr. 115).
| ← Proces ce are ca obiect constatarea nevalabilitătii titlului... | Contract de ipotecă. Radierea ipotecii. Consecinţe.... → |
|---|
